Îmi place să-mi fie dor – o expoziție ca un joc al simplității și purității

ÎMI PLACE SĂ-MI FIE DOR este o expoziție ca un joc al simplității și purității, care trădează o intensitate aproape dramatică și paradoxală: amestecul de plăcere și durere-amăgire când memoria nu mai poate reconstitui complet obiectul amintirii. Intervine atunci un artificiu prin care acesta este fixat cu ajutorul unei legături fine, dar persistente.

Aflată în explorarea temelor feminității, copilăriei și cadrului familial, Marina Gabriela Soare a ales să combine tehnica ilustrației grafice și arta textilă pentru a reda tridimensionalul obiectului artistic, prin suprapunerea a două planuri: desenul și textura împletiturii, la care este adăugat, pe un alt plan, textul scriiturii confesive, astfel încât totul se leagă într-o triplă textură. Măiestria ei se dezvăluie în maniera proprie de a împleti arta și cunoașterea, de a surprinde fapte obișnuite în notații minimale grave, expresive și pline de candoare. Ceea ce surprinde cel mai mult este felul cum abordează seriosul într-o notă ludică, în tendința analiticii de esență feminină, care oferă o bogată paletă artistică.

Ca motiv inspirațional, firul este cel care brodează personalitatea expoziției, este de asemeni motorul principal al conexiunilor, asemănărilor și coincidențelor ce motivează lucrările artistei. De la instalația lui Marcel Duchamp, 16 Miles of String, la rețelele de tip rizom ale artistei Chiharu Shiota cine poate ști câte mile a parcurs acest fir misterios? Departe de a fi decorativ, firul de ață este conductor de energie vitală, accentueză acele forme care constituie un focar de emoții. Uneori e un duct liniar întrerupt, alteori sugerează realitatea într-un joc al purității și simplității. Firul roșu al expoziției devine pentru noi un ghid în vizionarea unor povești încadrate de aura compusă din mâinile pe care sunt înscrise dovezi ale protecției și prezenței creatorului – semnătura artistei.

Legătura dintre suflet și corp rămâne un mister, nu vom înțelege niciodată această legătură indisolubilă și nu putem decât să o trăim, să o experimentăm în detaliile delicioase ale amintirilor, faptelor și obiectelor de care suntem atașați. De aceea notațiile sunt însemne simbolice textuale sau grafice pe trupuri, sunt dovada poveștii țesute cu acest fir care operează, de la emotiv la cognitiv, multiple legături.


Marina Gabriela Soare a absolvit anul acesta programul de master la UNArte în grafică aplicată. În paralel, a beneficiat de o bursă la Accademia di Belle Arti din Bologna, unde a studiat ilustrația editorială. Este membră a Clubului Ilustratorilor din România, iar experiența ei include ateliere de ilustrație digitală, new media, self-publishing, precum și ateliere în domeniul producției tradiționale de carte, bandă desenată și haiku. Participă la expoziții de grup, în cadrul examenului de diplomă la UNA Galeria și Palatul Știrbei, la evenimentele SCRISDESEN și Clubul ilustratorilor găzduite de Cafeneaua MNAC, la The Space, în cadrul Art Safari și la Muzeul Etnografic Sloven din Ljubljana.

Curator: Anamaria Gheorghian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *