7 lucruri care au sens în designul interior și pe care românii îl evită

Designul internațional experimentează constant. Texturi inovatoare, culori noi, piese statement intră în tendințe și unele devin clasice, după ce-și dovedesc frumusețea, versatilitatea și atemporalitatea. Sunt preluate în amenajări curajoase din case și birouri românești, unele premiate chiar la competiții internaționale de profil. Totuși, idei valabile în design interior internațional sunt evitate de români, adesea plecând de la premise greșite. Iată câteva dintre ele, alături de motivele pentru care merită totuși luate în considerare.

1. Ceramica de mici dimensiuni

Deși aceste placări sunt utilizate constant în designul internațional, românii au câteva motive clare pentru a le respinge și a se orienta în loc spre plăcile de mari dimensiuni: costurile de montaj, întreținerea mai dificilă, teama că încarcă spațiul, dar și amintirea vremurilor trecute.

Teama că în rosturi se adună aduna mizerie și mucegai este parțial justificată. Alegerea chitului potrivit de rosturi diminuează această problemă: există chituri impermeabile (pe bază de rășini, folosite și la piscine) care nu acumulează mucegai, iar culoarea rezistă în timp fără să se păteze. În schimb, montajul plăcilor mici și a mozaicului trebuie făcut cu mai multă atenție, de unde și costurile duble uneori comparativ cu cele pentru montarea plăcilor mari.

Avem proiecte în care propunem plăci mici – mai ales în băi mici – și răspunsul este foarte divers, dar mai ales reticent sau cere multa muncă de convingere pentru a arăta că aceea este soluția potrivită, declară, pentru casalux.ro, designerul Elora Gerley, de la Senin Design.

Pe de altă parte, există și o barieră psihologică, mulți asociind încă această placare cu designul caselor comuniste. Pentru mulți, plăcile mici de 10×10 cm amintesc de băile din blocurile vechi, de cantinele școlare sau de unitățile sanitare de stat. Placa mică nu este văzută ca fiind modernă sau luxoasă, ci ca o soluție de compromis din trecut, pe care oamenii vor să o lase în urmă, mai spune Elora Gergely.

2. Culorile – închise mai ales – pe pereți

Persistă mitul fals că o culoare adăugată pe pereți întunecă și micșorează camerele, în timp ce albul ar aduce mai multă lumină și ar face spațiul mai mare. În practică, pardoseala este prima care oferă amploare spațiului și creează impresia de lărgime, în timp ce pereții trebuie colorați în raport de tipul de lumină naturală care intră în încăpere.

Un spațiu întunecat nu va părea luminos odată vopsit în alb, ci va căpăta o nuanță cenușie și neprimitoare, așa că o nuanță profundă se potrivește mai bine. Într-un dormitor, tonurile adânci (albastru marin, verde pădure) creează profunzime, rafinament și un efect de cocon foarte căutat în designul contemporan. În plus, culorile ascund imperfecțiunile pereților mult mai bine decât albul.

Am avut o cultură colorată, dar s-a pierdut în anii comunismului, când totul s-a depersonalizat și a migrat spre gri. Acum, cu cât este mai simplu, cu atât este mai bine pentru amenajările românilor, spune designerul Natalia Berezovskaia. Ea spune că alegerea culorilor este etapa cea mai dificilă într-un proiect, pe care clienții o ușurează adesea migrând spre neutre ori non-culori. De cele mai multe ori, există o teamă aproape patologică față de includerea culorilor vii în designul interior, mai spune Natalia Berezovskaia.

Cu atât mai rară este abordarea tavanului drept al cincilea perete care, la rândul său, poate fi colorat. Argumentul cel mai des întâlnit este că avem camerele prea joase pentru a pune o culoare mai închisă decât alb pe tavan.

Se pierde din vedere însă faptul că prin color drenching (colorarea pereților și tavanului în aceeași culoare) se creează o profunzime care care dizolvă limitele, iar spațiul devine mai mare. Astfel se creează un fundal foarte bun pentru diferite piese statement, care vor capta atenția deturnată de la dimensiunile ori înălțimea camerei.

Teama de culori închise se extinde uneori și la mobilier: se spune că lemnul închis îmbătrânește spațiul, când, de fapt, folosirea lui intenționată imprimă eleganță. Esențele precum nucul sau stejarul fumuriu aduc profunzime, contrast și o senzație de calitate superioară. Combinate cu textile deschise și lumină caldă, pot construi interioare sofisticate, nu sobre.

3. Texturile brute

Textrile brute – lemn, beton – sunt percepute ca reci sau industriale, dar folosite controlat aduc contrast, autenticitate și un ritm vizual pe care finisajele perfect netede nu îl pot oferi. Cărămida pare să se bucure de ceva trecere în rândul românilor, dar ea este adesea folosită dezastruos, nefiind corelată cu arhitectura spațiului și cu amenajarea interioară.

În spații reduse, raportarea la stilul industrial – considerat uneori prea brut sau lipsit de rafinament – poate aduce însă un confort nesperat, precum și o anume creativitate, pe lângă posiblitatea amenajării cu un buget redus.

Un perete de beton aparent sau o masă cu blat de piatră naturală sunt o abordare atipică pentru un proiect de lux, dar pot fi soluția extraordinară pentru un spațiu amenajat high-end, indiferent de natura sa.

Există chiar un curent industrial luxury în care materialele brute devin parte a unei amenajări high-end, iar brutalitatea lor se asociază rafinat cu materiale de foarte bună calitate. Biroul amenajat astfel al ISRA Showroom & Office a primit recent cel mai important premiu în cadrul International Property Awards 2026.

4. Artă de mari dimensiuni sau care are sens personal

Mulți preferă tablouri mici „ca să nu fie prea mult”, dar lucrările mari sau cu sens sunt cele care dau coerență și ancorează compoziția. Un singur tablou mare ori o serie de tablouri atipice arată infinit mai bine decât cinci mici puse timid pe perete.

arta nu trebuie să fie confortabilă, ci remarcabilă. Pereții nu sunt un spațiu unde trebuie agățat ceva ca să nu fie goi, ci ocazia de a da glas unei personalități pe care casa o are.

Arta poate fi pretextul de la care se pornește o amenajare, poate fi inspirația și cea care oferă nu doar conceptul, ci și paleta de culori și stilul unei case. Prea des se găsesc greu răspunsuri la aceste întrebări, în proiectele de design interior, ca să ignorăm posibilitățile pe care arta le oferă în dezvoltarea interioarelor.

5. Iluminatul altfel decât funcțional

Românii tind adesea să se limiteze la corpuri de iluminat cu LED și la spoturi, evitând adesea lămpile de accent sau luminile sculpturale. Drept rezultat, avem spații corect luminate, populate cu corpuri de iluminat moderne și lipsite de atmosferă ori de personalizare.

Mult mai expresiv este un interior unde lumina vine din mai multe surse – copr de iluminat din plafon, aplice pe pereți, lămpi de accent deasupra unui tablou – și unde fiecare sursă construiește atmsoferă într-o zonă a încăperii. Lampadarele și veiozele vintage, candelabrele și lustrele cu sticlă de Murano sunt parte a acestui design al iluminatului care poate personaliza cu ușurință orice casă.

Pe de-o parte, iluminatul stratificat este, de fapt, cel mai accesibil mod de a transforma o cameră. Adăugarea unor lămpi de accent sau construirea unui triunghi de lumină sunt adesea pierdute din vedere de către românii care decid să își aleagă singuri iluminatul. Mai mult, este pierdut din vedere rolul estetic al corpurilor de iluminat și faptul că, dacă ar alege piese sculpturale, ar oferi ușor personalitate încăperilor, fără să ocupe din spațiul necesar altor activități.

Iluminatul decorativ este bijuteria unei case, spune designerul american Corey Damen Jenkins, care a lansat o colecție de corpuri de iluminat decorative de inspirație Art Deco, în cadrul salonului Maison&Objet de la Paris.

6. Draperii imprimate ori cu suprapuneri de texturi

Mulți români le evită pentru că par prea pretențioase sau dau un aer de hotel ori casă veche, preferând storuri sau un set de perdele și draperii minimaliste, într-o culoare solidă, adesea neutră.

În realitate, draperiile cu texturi și culori bogate, când sunt bine croite, aduc verticalitate și o acustică mai bună și pot corecta proporțiile unei camere, făcând ferestrele mici să pară mai generoase. Totodată, pot susține cromatic o întreagă paletă de culori și completa în mod elegant designul unei camere, ducându-l într-o zonă personalizată și foarte rafinată.

7. Spațiile vitrate – pereți din sticlă ori ferestre foarte mari

Teama de frig, de costuri și de ochii indiscreți ai vecinilor fac ca spațiile vitrate cu adevărat mari să fie evitate, optându-se pentru soluții moderate. Tehnologia modernă a rezolvat în mare parte problema pierderilor de căldură prin sticla spațiilor vitrate și există și soluții optime de încălzire, fapt care ar permite instalarea eficientă termic a unor pereți aproape integral din sticlă.

Rămâne însă teama că astfel de pereți nu vor asigura suficientă intimitate, de aceea ei sunt văzuți ca o soluție acolo unde limitele proprietății sunt destul de departe încât să țină la distanță indiscreții. Cum terenurile din mediul urban, cel puțin, sunt mai mici la noi comparativ cu alte țări, devin evident unul din motivele pentru care se limitează utilizarea spațiilor vitrate.

Așa se face că sunt adecvate mai ales la casele de vacanță ori la deschiderile spre zone private, spre terase, grădini ori pădure, unde și peisajele au ce să ofere.

Și mai este o chestiune: existența pereților de sticlă impune o regândire a modului în care este poziționată mobila. Scade posiblitatea de a fixa în perete corpuri de depozitare și de a împinge toate piesele de mobilier spre margini, așa cum încă se întâmplă frecvent. O abordare nouă, proaspătă și mult mai liberă este necesară pentru a trăi într-o casă parțial transparentă, unde lumina naturală devine unul din marile atuuri.

Nu trebuie să fii maximalist ca să alegi, pentru designul interior, ceva din aceste elemente. Incluse și separat într-un proiect de design, ele influențează mediul și aduc o abordare mai curajoasă, mai personală spațiului. Și ce altceva ar trebui să fie o locuință dacă nu o expresie originală a personalității noastre?