Există o legătură între culorile din jur și starea oamenilor? Poate o anume culoare să schimbe atât de mult un comportament încât să reducă nivelul de agresivitate al unei comunități? Există studii prin care s-a testat acest lucru și care construit o întreagă poveste în jurul unei anumite nuanțe de roz, denumită roz Baker-Miller. Culori pentru fete și culori pentru băieți. Sau invers Cunoaştem cu toţii prejudecata conform căreia există culori strict pentru fete şi culori ce pot fi asociate şi cu băieţii. Probabil cunoaştem deja, mulţi dintre noi, şi faptul că uzul acestor culori a variat de-a lungul timpului şi că rozul a devenit o culoare dedicată doar fetelor relativ de curând, la scară istorică: acum nici o sută de ani. În India, de exemplu, rozul este departe de a reprezenta o culoare superficială, aşa cum există tendinţa în societăţile vestice. Acolo, rozul e considerat o culoare rafinată şi convenţională, care exprimă tradiţie şi echilibru. Iar în SUA, până la Al Doilea Război Mondial, rozul era considerat o culoare pentru băieţi, ea fiind de fapt o nuanţă de roşu – culoarea îndrăznelii şi vitezei, a maşinilor de curse şi de pompieri. Albastrul, o culoare percepută ca fiind mai puţin hotărâtă decât rozul, era dedicată fetelor. Prin anii 1950, s-a produs inversarea – poate din cauza faptului că femeile au fost nevoie să îşi asume roluri de putere în urma diminuării prezenţei bărbaţilor în viaţa lor şi, ca un timpuriu semn de feminism, au adoptat o culoare bărbătească. Foto: Unsplash.com Indiferent de cauză, cert este că teoriile conform cărora preferinţele pentru anumite culori sunt scrise în codurile noastre genetice şi diferă în funcţie de gen nu se confirmă. Ce anume influențează culoarea? Tot după război, în 1947, a fost publicat primul test de personalitate bazat pe preferinţa pentru anumite culori, întocmit de psihoterapeutul elveţian Max Lüscher. După părerea acestuia, preferinţa pentru o culoare sau alta a pacienţilor săi varia în funcţie de starea lor emoţională, psihologică şi hormonală. Douăzeci de ani mai târziu, spre sfârşitul anilor 1960, un cercetător american numit Alexander G. Schauss s-a întrebat dacă nu cumva există şi un efect invers: o influenţă a culorilor asupra stării emoţionale, psihologice şi hormonale a privitorilor. Ar putea oare o anumită lungime de undă, recepţionată de ochi, să producă răspunsuri profunde şi măsurabile în sistemul endocrin? În anii care au urmat, Schauss a început să efectueze teste pe el însuşi şi pe unul dintre colegii săi de la institutul din Tacoma de cercetări biosociale al cărui director era. Astfel, a descoperit că, în mod surprinzător, culorile chiar puteau avea influenţe asupra tăriei muşchilor şi a sistemului cardiovascular. Şi a ajuns la concluzia că cel mai puternic efect dintre toate îl avea o anumită nuanţă de roz, pe care a numit-o „P-618”. Schauss credea că ar fi de ajuns să te uiţi la un carton nu mai mare de formatul A2, colorat în acest roz, pentru a-ţi linişti în mod considerabil bătăile inimii, pulsul şi respiraţia. Atunci a căutat să îşi testeze teoria în locul în care era cel mai probabil să găsească oameni nervoşi şi agresivi: o puşcărie. A reuşit abia în 1979 să găsească directori de închisoare dispuşi să accepte un astfel de experiment, în condiţiile în care, pe atunci, rozul fusese deja bine înrădăcinat în cultura populară drept culoare exclusiv pentru fete. Ca răsplată pentru această deschidere curajoasă, Schauss şi-a rebotezat culoarea cu numele celor doi directori ai închisorii navale din Seattle: Baker şi Miller. Ceea ce face ca acum numele oficial al nuanţei de roz obţinute prin reţeta de mixare R:255, G:145, B:175 să fie „Baker-Miller Pink” – roz Baker-Miller. Experimentul din închisoare a părut să îi confirme teoria: deţinuţii expuşi la roz Baker-Miller din cele câteva celule în care s-au vopsit pereţii aşa au devenit mai puţin violenţi şi rata agresiunilor interne a scăzut. Temporar. Pentru că ulterior, în urma răspândirii metodei în alte instituţii corecţionale, în aşezăminte de tratament psihiatric sau chiar în vestiarele unor echipe sportive (în partea dedicată echipelor adverse, pe care gazdele sperau să le „înmoaie” astfel), nu s-au mai obţinut aceleaşi rezultate. În cel mai bun caz, efectul de liniştire a durat între 15 şi 30 de minute, iar în cel mai rău caz, expunerea la roz Baker-Miller a dus la o iritare şi mai mare a deţinuţilor sau al pacienţilor psihiatrici (unii dintre cei din urmă începând chiar să râcâie pereţii cu unghiile după un timp de privit doar la culoarea roz). Ulterior, în anii 2013-2014, alte închisori din Elveția și Marea Britanie au încercat propriile experimente cu utilizarea culorii pentru a calma deținuții, dar au optat pentru nuanțe mai desaturate decât roz Baker-Miller. Nu s-a ajuns la o concluzie comună: în Elveția s-a constatat doar temporar o îmbunătățire, în timp ce englezii s-au declarat mulțumiți de rezultat. Culoare și design. Sau cum faci spațiul să vorbească Rămâne deci un subiect deschis pentru cercetarea ştiinţifică această relaţie a stării oamenilor cu culorile pe care le văd. Însă există domenii în care simbolistica culorilor continuă să aibă importanţă. În publicitate, culoarea face parte din arsenalul oricărei campanii de marcă, fixarea unui brand în memoria publică fiind evident dependentă şi de culoarea folosită în materialele sale. În design interior, culoarea este un element esențial, care dezvoltă un spațiu sau îl poate face imposibil de suportat. Toți parametrii culorii – temperatură, intensitate, luminozitate – capătă importanță deosebită în raport cu spațiul și cu destinația sa, influențând esențial starea celor care îl ocupă. Roșul este culoarea entuziasmului, tinereţii şi a îndrăznelii. Galbenul transmite optimism şi claritate, iar portocaliul prietenie şi bucurie. Aceste culori energizează, accentuează dinamismul, fiind potrivite pentru spațiile comune, de zi. Albastrul este culoarea încrederii, iar verdele face o trimitere evidentă la natural, pace, armonie, creştere şi sănătate. Aceste culori definesc spații relaxante, calme, unde se instituie un sentiment de siguranță. Negrul este folosit de brandurile de lux pentru a sugera eleganţă, micșorează spațiile și reduce luminozitatea lor. Şi cum, până la proba contrarie, roz Baker-Miller chiar linişteşte oamenii (pentru măcar un sfert de oră), poate c-ar trebui să îl folosim uneori în acest scop. Ca de exemplu, când doriţi împăcarea cu partenerul de viaţă într-un moment dificil: să vă îmbrăcaţi în roz atunci când daţi o veste proastă ori să cumpăraţi doamnelor flori roz. Distribuie articolul pe: