#CasaLuxTends: iridescența sau noua obsesie pentru finisajele curcubeu

Moda este ciclică și la fel designul interior: tendințele revin periodic și se reintepretează. Iridescența se numără printre ele, finisajele curcubeu fiind una din noile obsesii. Poate este un antidot la minimalismul mat al ultimului deceniu ori sau doar urmarea digitalizării accentuate, în care identitatea și culoarea sunt la fel de fluide. Dar reintepretările iridescenței sunt noi, favorizate și de evoluția tehnologiei inclusiv în acest domeniu.

Fascinația pentru suprafețe iridescente nu este nouă: a apărut în anii 60-70, a revenit în moda Y2K, inspirată de tehnologia începutului de mileniu și copiind reflexiile colorate pe care le are suprafața CD-urilor. A reapărut în era digitală, prin estetica holografică, prin CGI ori promovată de cultura filtrelor folosite intensiv în social media.

Dincolo de aceste momente de istorie a designului de orice fel, însă iridescența s-a găsit mereu în natură: unele minerale, scoicile, peștii, unele specii de insecte, aripile fluturilor sau penele de păun au avut-o mereu într-un mod nativ și imposibil de copiat integral. Poate de aceea și rămâne atât de fascinantă.

După un deceniu de finisaje mate și culori în mare parte neutre, atracția pentru suprafețe care par vii devine previzibilă. Sau – cum explica pentru CASA LUX arhitectul Matius Ichim, specializat în arhitectură de retail – poate că oamenii s-au plictisit de aceleași nuanțe și caută variante și texturi noi, culori care își schimbă aspectul și care să ofere suprafețelor altceva decât până acum. Matius Ichim dădea drept exemplu vopselele care își schimbă culoarea în raport de lumină sau care conferă texturi și efecte noi suprafețelor pe care sunt aplicate.

Apoi, să nu uităm contextul tehnologic în care ne aflăm. O suprafață cu aspect schimbător are o fluiditate a culorii ce poate fi comparată cu fluiditatea identitară într-un spațiu dominat de digital, în care personalitatea și identitatea pot fi ușor ascunse, falsificate ori construite.

Tehnologia reinterpretează trendul și natura

Tehnologiile actuale fac posibile finisaje noi și reinterpretări ale unor suprafețe care credeam că nu au ce să mai ofere designului interior. Sticla tratată optic capătă culori schimbătoare și la fel metalul anodizat. Se folosesc astăzi rășini epoxidice care creează finisaje care, căutând iridescența, copiază aspectul natural al perlelor în destul de mare măsură.

Pigmenții interferențiali au deschis noi posibilități, datorită capacității lor de a crea culoare nu prin absorbția luminii (cum fac vopselele clasice), ci bazându-se pe fenomentul fizic de interferență a undelor luminoase. În stare solidă, aceste substanțe sunt translucide ori nu au culoare, dar odată aplicate pe suprafețe generează culori în raport de modul în care cade lumina.

Există industrii care folosesc deja de ceva vreme acești pigmenți: în industria auto, mașinile vopsite cameleon – care își schimbă culoare în raport de cum cade lumina – nu mai sunt o noutate.

Acești pigmenți se folosesc deja, în unele state, în cerneala pentru bancnote, fiind greu de replicat de către falsificatori prin metodele tradiționale, datorită efectului lor optic. Se regăsesc inclusiv în industria cosmetică, nu doar pentru farduri cu efect opalescent, ci și pentru cele care se bazează pe filtrarea luminii pentru a ascunde defecte ale pielii (anticearcănul, de exemplu).

Cum folosim iridescența în interioare

Arhitectura și designul au preluat și ele acest schimbător finisaj, integrat în fațade cu efect izbitor, panouri și alte elemente de amenajare, dar și în piese independente, de la decorațiuni și până la mobilier ori placări ale pereților. Piesele de acest fel sunt tot mai prezente la saloanele internaționale de profil, în ultimul an.

În interior, suprafețele și obiectele iridescente captează instant atenția, devin un statement care are nevoie de spațiu de exprimare sau, dimpotrivă, completează magistral o abordare maximalistă. Este esențială însă lumina în preajma lor, fiind cea care transformă suprafața și activează reflexiile care pun obiectul în valoare.

Dimensiunea spațiului, în corelare cu stilul de design, va determina impresia finală asupra locului în care un obiect iridescent este plasat. Un spațiu mic și colorat primește echilibrat iridescența atunci când ea nu este brută, solidă, ci oferă și transparență. Astfel lumina amplifică dispersia culorii și îmbracă locul într-o fantezie fluidă, nuanțată.

Piesele solide cer un cadru mai aerisit ori, dimensiuni mai mici, ca parte a unei serii de iridescențe în forme diferite. În spații ample, restricțiile se diminuează, lăsând loc amplitudinii.

În variantele designului interior discret, se aplică regula contrastului: un obiect iridescent cere un context neutru, în care materialele și nuanțele calme lasă fluiditatea culorii să se afirme. Astfel putem integra obiecte de decor statement sau piese independente de mobilier și construi un ambient echilibrat, în care culoarea nu este în exces, ci doar condimentează spațiul și îi dă viață.

Într-o bucătărie, un contrablat acoperit în mozaic iridescent devine punctul focal, în jurul căruia construim restul amenajării. Într-o baie se întâmplă la fel cu o chiuvetă cu finisaj în aceste culori schimbătoare. Pe lângă chiuvete însă, apar mai nou baterii cu finisaj iridescent, brandurile premium înscriindu-se astfel în trendul noilor materiale așteptate de clienți.

Într-o notă mai apropiată de maximalism, pereții iridescenți construiesc un cadru diferit, o atmosferă presărată cu praf magic. O piscină cu astfel de placare deja marchează un alt nivel al luxului, când elementele din jur sunt echilibrate vizual.

Corpurile de iluminat din sticlă iridescentă sunt o soluție potrivită în numeroase spații și care aduce și ceva din trendul sculptural, tot mai prezent și el, ca parte a dorinței tot mai mari de personalizare a caselor.

Reactivarea acestei preferințe pentru iridescență arată că se dorește tot mai mult trecerea de la suprafețe statice la suprafețe reactive, ca înclinație tot mai accentuată a publicului spre materiale adaptive și design multisenzorial. Vorbim mereu despre design care se simte, nu doar se vede, iar iridescența face parte din acest peisaj, în care obiectele surprind și se transformă, devenind mereu altceva, într-o spirală în care nu totul poate fi controlat integral de noi.