O casǎ de vacanțǎ dintr-un sat argeşean, aşezatǎ pe un deal, între copaci, este expresia conectării omului cu natura, arhitectura şi designul fiind perfect interconectate, într-un scenariu rural ideal. Unul dintre proiectele arhitectului Ştefan Pǎvǎluțǎ – nominalizat la secțiunea “Arhitecturǎ construitǎ/ arhitectura locuinței individuale în cadrul Anualei de Arhitecturǎ 2025 – traseazǎ premisele unei locuiri sezoniere, undeva printre copaci, în județul Argeş. Pe terenul respectiv fusese începutǎ construcția unei case şi a unei mici anexe în punctul cel mai înalt al zonei. Cu o amprentǎ micǎ, de maximum 25mp, fără niciun fel de stâlpi și cu o placă de beton care avea o burtǎ mare în mijloc, startul nu părea foarte promițător. În final, din vechiul amplasament au rǎmas doar pereții, care au fost consolidați cu plasǎ pe interior și exterior, restul fiind total refăcut. Interior minimalist ca design, maximalist ca funcționalitate Casa are jos zona de noapte, iar sus întreaga zonǎ de zi cu bucǎtǎrie, dining, living şi un mic grup sanitar. Pe aceeaşi linie, jos sunt goluri mai mici – câteva ferestre de dimensiuni considerabile, care oferǎ o senzație cinematicǎ spre exterior. Casa fiind bine poziționatǎ între copaci, orice mișcare și schimbare a naturii poate fi privitǎ, studiatǎ, auzitǎ. Continuând relația spațiu-funcționalitate, parterul oferǎ zone regulate, intime, în timp ce scara deschide perimetrul de zi cu o întindere generoasǎ şi un plafon în douǎ ape. Contextul fiind “motivul” principal, finisajele sunt curate, neutre, pentru a consolida şi mai mult relația cu natura. În zona de zi, piesele de mobilier definesc ceea ce este necesar locuirii şi se îmbinǎ echilibrat prin proporție, culoare şi materialitate. Constructorii au extins anexa cu o scarǎ interioarǎ şi au reconfigurat golurile/ orientǎrile din interior cǎtre exterior. Exteriorul completează interiorul și invers Finisajul exterior din lemn întregeşte şi relevǎ scenariul propus. Alegerea culorii de exterior este un rǎspuns direct al contextului, oferǎ imagini şi relații vizuale diferite în funcție de anotimp. Ca arhitectură, veranda de intrare mediazǎ relația dintre modul şi exterior, printr-o structurǎ finǎ de metal, la nivelul vegetației înalte din jur. Lamelele şi zonele semirotunde definesc spațial momentele apropierii de casǎ. În acelaşi ton, restul de zone funcționale din interior sunt susținute de propriile conexiuni cǎtre exterior. Pergola verandei se transformǎ într-un balcon adânc pentru zona de living, iar temelia casei se articuleazǎ într-o micǎ terasǎ în zona de noapte. Prin reconversia anexei şi folosirea materialelor naturale, echipelor locale, metode constructive off-site, constructorii au recurs la o arhitecturǎ sustenabilǎ, cu un impact minim asupra mediului. Au construit astfel un loc valoros nu doar din punct de vedere arhitectural, ci și al legăturii cu natura. Foto: Răzvan Drînceanu Distribuie articolul pe: