5 creații semnate Santiago Calatrava care provoacă limitele arhitecturii

Santiago Calatrava a creat un limbaj perfect recognoscibil, prin liniile biomorfe, sculpturale ale arhitecturii sale. Proiectele lui combină arhitectura cu ingineria și, în ciuda nelipsitelor controverse, clădirile sale s-au transformat în simboluri locale și în repere în istoria arhitecturii. De la biserici și muzee până la clădiri de birouri și spații culturale, Calatrava a gândit structuri care arată cum forma sculpturală ridicată la nivel de artă poate să îmbrace funcția și să devină simbol.

Biserica ortodoxă greacă Sf Nicolae din New York

Biserica Sf. Nicolae din New York are o istorie aparte. Clădirea veche a fost distrusă în timpul atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, când turnurile World Trade Center s-au prăbușit. Mai bine de 20 de ani mai târziu, biserica a fost reconstruită după proiectul lui Santiago Calatrava.

Noua clădire păstrează legătura cu tradiția ortodoxă, dar într-o cheie contemporană, în care stilul lui Calatrava este vizibil prin forme organice, lumină și minimalism.

Inspirat din arhitectura bizantină, Calatrava a modelat arhitectura bisericii prin linii curbe asociate cu linii drepte, simple, cu accent pe spațialitate. Un dom translucid iluminat pe timp de noapte simbolizează lumina credinței, întreaga construcției dorindu-se a fi un simbol al rezilienței creștine.

World Trade Center Transportation Hub Oculus New York

Oculus este una dintre cele mai cunoscute clădiri proiectate de Calatrava și unul din cele mai fotografia locuri din New York. Face parte din centrul de transport de la World Trade Center și se află în apropierea Memorialului 9/11. Forma albă a clădirii este formată din structuri lungi care se deschid spre cer. Privită din exterior, este ușor de asociat cu o pasăre cu aripile deschise, imaginate din structurile cu nervuri de oțel.

Oculus este gara principală pentru PATH (trenul care leagă New Jersey de Manhattan) și un mall subteran conectat la complexul World Trade Center. Clădirea este gândită ca un spațiu urban deschis, cu lumină naturală și volum monumental: un spațiu interior vast, cu o înălțime de peste 30 m, complet alb, cu linii fluide, unde adesea au loc expoziții și evenimente. Un skylight central – care atrage privirea în sus – se deschide anual pe 11 septembrie, la ora exactă a atacului, pentru a lăsa lumina să cadă direct în interior.

În ciuda monumentalității sale, creația a atras numeroase critici, unul din motive fiind depășirea bugetului ințial – lucru devenit obișnuință pentru proiectele lui Calatrava – cu circa patru miliarde de dolari. Pe de altă parte, s-a reproșat și faptul că structura este greu de întreținut, curățarea lamelelor superioare fiind o operațiune foarte dificilă.

Turning Torso din Malmö

Turning Torso – reper global al arhitecturii neo‑futuriste – se află în cartierul Vastra Hamnen din Malmo și combină rezidențialul cu spații de birouri. Turnul pare că se răsucește pe măsură ce urcă spre cer, conceptul fiind bazat pe imaginea unui corp uman care se întoarce.

Construcția Turning Torso a început în vara anului 2001 și a fost finalizată în 2005. Are 54 de etaje și atinge o înălțime de 190 de metri, fiind format din nouă segmente suprapuse, fiecare cu câte cinci etaje, care se rotesc treptat în jurul unui nucleu vertical. Astfel, pe înălțimea totală a clădirii, se ajunge la o rotație de 90 de grade la vârf față de bază. Structura este susținută de un cadru exterior de oțel și un nucleu central cu lifturi și circulații. Primele două segmente sunt ocupate de birouri, în timp ce următoarele includ 147 de apartamente.

La momentul finalizării, a devenit cea mai înaltă clădire din Scandinavia, statut pe care l-a păstrat timp de 20 de ani, când a fost detronată de Karlatronet, construit în Suedia.

Milwaukee Art Museum – Quadracci Pavilion din Wisconsin

Quadracci Pavilion face parte din Muzeul de Artă din Milwaukee și se află pe malul lacului Michigan, în statul american Wisconsin. Este extensia sculpturală a Milwaukee Art Museum, inaugurată în 2001, loc de expoziții și evenimente, dar și de promenadă pe malul lacului Michigan.

Santiago Calatrava a gândit construcția inspirat de topografia orașului și de vecinătatea lacului Michigan, străbătut de vase de dimensiuni și forme diferite, dar și de arhitectura lui Eero Saarinen, filandez celebru pentru utilizarea inovatoare a betonului armat. A creat astfel o construcție care imaginează, în același timp, o navă cu pânzele ridicate și o pasăre în zbor, completată de un detaliu care îi dă statut de scultpură cinetică: o structură imensă, mobilă, care se deschide și se închide asemenea unor aripi.

Structura include Windhover Hall – o sală monumentală de recepție, o interpretare contemporană a unei catedrale gotice. Burke Brise Soleil sunt aripile mobile ale clădirii, un sistem cinetic unic, format din 72 de lamele de oțel, cu lungimi cuprinse între 8 metri și 32 de metri și cu o greutate totală de 90 de tone. Senzorii intră în acțiune și închid automat aripile dacă vântul depășește viteza de 37 km / h, operațiunea de închidere durînd în jur de trei minute și jumătate.

Promenadele Baumgartner și Schroeder asigură spațiu pentru galerii cu vedere spre Lake Michigan, în incintă fiind amenajate și spații expoziționale, un auditorium, magazin, cafenea și parcare.

Ciudad de las Artes y las Ciencias din Valencia

Ciudad de las Artes y las Ciencias (Orașul Artelor și Științelor) este un amplu complex dedicat culturii și științei construit în Valencia, realizat de Santiago Calatrava împreună cu Felix Candela și deschis în 1998. Este un ansamblu futurist de aproape 2 km lungime în vechiul albie al râului Turia, format din clădiri monumentale, lacuri reflectante și grădini, decorul fiind atât de aparte încât a fost ales drept loc de filmare pentru diferite producții, printre care Tomorrowland, episoade din Doctor Who sau Assassin’s Creed.

Complexul este format din șapte clădiri și spații publice, fiecare cu o formă diferită, iar împreună creează un peisaj care pare desprins din viitor. Calatrava a fost autorul conceptului, al masterplanului și al majorității structurilor majore ale complexului.

Implicarea lui Calatrava în Ciudad de las Artes y las Ciencias este diferită de restul lucrărilor sale prin faptul că aici este singurul loc unde a creat un oraș cultural complet, un ecosistem coerent unde fiecare volum, axă și reflexie urmează o singură idee: transformarea fostului râu Turia într-un oraș al viitorului.

În acest ecosistem imaginat de Calatrava, fiecare clădire este o metaforă organică: Opera este o navă futuristă, Hemisfèric este un ochi care se deschide și se închide, Muzeul de Științe este scheletul unei balene, iar Umbracle este o pădure de nervuri. Astfel, acest oraș cultural devine singurul ansamblu unde toate obsesiile formale ale lui Calatrava sunt reunite.

Proiectele lui San tiago Calatrava au fost aproape mereu generatoare de controverse: timpul și banii nu s-au încadrat de multe ori în plan. Dincolo de orice reproș, rămâne însă monumentalitatea lucrărilor sale și faptul că, prin construcțiile sale, a provocat constant limitele arhitecturii și ingineriei.

Foto: Profimedia