Pardoseala dă tonul amenajării: 5 criterii pentru alegerea soluției potrivite

Știți ce remarcăm rapid, în orice casă, odată ce am intrat? Pardoseala. Este primul nostru element de legătură concretă cu locuința și cel care ne conturează percepția asupra spațiului. Simțim mirosul și lumina, dar intrăm în contact direct cu pardoseala, care ne dictează traseul prin casă, stabilește tonul și ne induce în atmosfera casei. De aceea, alegerea pardoselii este atât de importantă, iar următoarele cinci criterii sunt esențiale în selecție.

Spre deosebire de pereți, pardoseala este elementul pe care îl atingem constant și care ne transmite căldură sau, dimpotrivă, o senzație rece, neprimitoare. Câți oameni rămân insensibili la răceala venită din podea și câți mai consideră primitor un spațiu în care le îngheață picioarele la contactul cu pardoseala?

Psihologia spațiului ia în calcul felul în care arată pardoseala și gradul ei de ocupare. O cameră pare mare când podeaua rămâne vizibilă pentru că mobila are picioare înalte. Un spațiu lipsit de lumină naturală și cu pereții într-o culoare închisă devine fenomenal în loc de apăsător când pardoseala are o nuanță deschisă. Iar exemplele pot continua.

Dincolo de partea vizuala, câteva criterii esențiale sunt de luat în calcul pentru a alege pardoseala potrivită într-o locuință.

Cum folosim spațiul respectiv?

Scopul spațiului și caracteristicile acestuia determină tipul de pardoseală necesară. Cât de mare este umiditatea acolo? Cât de intens este traficul? Este o bucătărie, baie sau terasă, unde umezeala este regulă și, deci, este nevoie de materiale impermeabile? Sau este o zonă mai retrasă și uscată, precum dormitoarele?

Ceramica – de la plăci de gresie de 60cm x 120 cm și până la mozaic în diferite forme – este alegerea comună pentru băi și bucătării, fiind și foarte accesibilă din punct de vedere al prețului. Pentru zone umede, sunt de preferat plăcile de gresie rectificată, respectiv cele ale căror muchii au unghi de 90 de grade, permițând instalarea cu rosturi aproape invizibile, ceea ce ușurează întreținerea și elimină riscul acumulării bacteriilor în rosturi.

Parchetul SPC (Stone Polymer Composite) este o altă variantă actuală practică. Este o pardoseală rigidă, 100% impermeabilă, compusă din praf de piatră și polimeri, care arată adesea precum parchetul laminat și este ideală pentru trafic intens și zone umede precum băi sau bucătării. WPC este un compozit gândit pentru terase, dar unii designeri îl integrează original și în interior.

Există și varianta LVT (Luxury Vinyl Tiles) – soluție modernă asemănătoare linoleumului, care se găsește în plăci care se lipesc pe o suprafață dreaptă (inclusiv peste gresie), acolo unde umezeala nu permite instalarea unor materiale precum lemnul. Este o pardoseală mai elastică decât SPC, realizată din mai multe straturi de vinil, recomandată și în proiecte de renovare în care gresia nu este îndepărtată.

Cu sigilare corespunzătoare, pardoselile din beton, microciment sau terrazzo se potrivesc în orice zonă și oferă nenumărate posibilități stilistice, având o durată de viață îndelungată și fiind foarte rezistente. Ca preț, nu sunt la fel de accesibile precum gresia, spre exemplu, dar oferă o durabilitate excepțională.

În spații fără umiditate, precum livinguri, zone de zi și dormitoare, parchetul stratificat și parchetul laminat sunt cele mai potrivite variante, urmate – în raport de climă – de placări cu gresie ori piatră naturală. Lemnul și variantele sale conferă căldură spațiului și sunt mai calde la atingere. Chiar și în cazul încălzirii prin pardoseală, există variante de parchet compatibile, care pot radia căldura, chiar dacă nu în aceeași măsură cum o fac gresia și piatra.

În casele de vacanță din zonele mediteraneene ori în alte arii calde, lemnul poate fi înlocuit cu alte soluții naturale precum piatra inclusiv în dormitoare sau în zonele de zi.

Stilul de amenajare pe care îl urmăm

Fiecare material are caracteristicile sale, care îl fac potrivit pentru unul sau mai multe stiluri, fie în stare naturală, fie prin prelucrare și atribuirea unor finisaje diferite.

Lemnul poate fi integrat ușor în toate stilurile, în raport de culoare, fibră și textură, dar și de modul în care este instalat. Pardoselile din scânduri sugerează rapid un stil rustic când decorul include mult lemn sau stilul industrial, atunci când elemente metalice brute sunt asociate. Parchetul din lemn masiv este o alegere frecventă în amenajările premium în care stilul migrează spre clasic, neoclasic sau eclectic, iar montajul devine parte a designului în sine.

Piatra naturală și marmura imprimă un aer pretențios locuinței, fiind adesea incluse în amenajările premium și high-end. Alegerea lor trebuie să aibă în vedere însă și costurile de întreținere, nu doar bugetul inițial considerabil mai mare decât în cazul altor placări.

Betonul și microcimentul imprimă un aer modern, minimalist, fiind adesea regăsite în amenajări în stil industrial, minimalist. Microcimentul este o alegere perfectă și acolo unde se dorește o pardoseală total neutră, apropiată de natural și ușor de întreținut (casele de vacanță de la mare, spre exemplu).

Gresia și LVT-ul au texturi din ce în ce mai realiste, sunt versatile, prietenoase cu bugetul și pot fi introduse acolo unde lemnul, spre exemplu, nu ar rezista. Sunt frecvent întâlnite băile în care gresia imită lemnul care nu ar rezista în umezeală.

Confortul în utilizare

Te poți îndrepta spre două categorii de pardoseli: cele calde sau cele reci. Diferența dintre cele două stă în conductivitatea lor termică – care influențează interacțiunea cu sistemul de încălzire și cu mediul – și în modul în care le simțim la atingere.

Pardoselile calde – cum ar fi lemnul, materialele pe bază de PVC sau textilele precum mocheta ori covoarele – izolează termic mai bine, oferind un confort termic natural, fiind mai confortabile pentru mersul desculț ori pentru copiii mici care stau direct pe podea. Dar, fiind atât de bune izolatoare termic, nu sunt foarte potrivite acolo unde este montat sistem de încălzire prin pardoseală.

Pardoselile reci – gresia, piatra, betonul – conduc mai bine căldura și sunt de preferat acolo unde există încălzire prin pardoseală. Sunt mai ușor de întreținut și nu acumulează praf în aceeași măsură precum cele calde, fiind și mai rezistente la trafic și lovituri. De aceea, sunt preferate în holuri, băi, bucătării și terase.

Întreținere și durabilitate

Pe lângă aspectul vizual, partea practică este foarte importantă. Întreținerea înseamnă resurse ce trebuie alocate ulterior instalării pentru a păstra pardoseala în cea mai bună formă. Nu este vorba doar despre bani, ci și despre timp și disponibilitate, dar și despre obiceiul de utilizare. Adică despre cît obișnuim să protejăm de lovituri și pete lucrurile din jur – inclusiv pardoseala – în viața de zi cu zi.

Unele pardoseli – gresie, LVT, SPC – nu necesită nicio intervenție odată instalate, în afara obișnuitei curățări periodice pe care oricine o face. Lemnul – parchet sau dușumea – însă are nevoie de întreținere periodică și de protecție printr-un strat de lac ori de ceară.

Piatra naturală și alte pardoseli minerale necesită și ele o întreținere periodică și sigilarea cu substanțe care să le protejeze, mai ales în mediu umed. În funcție de tipul de finisaj, și betonul are nevoie de sigilare și protecție pentru creșterea durității stratului superior. Lemnul intră în aceeași categorie a pardoselilor care necesită întreținere, deși are un aspect atât de versatil.

Bugetul total necesar

Bugetul realist trebuie să includă toate costurile asociate, dincolo de prețul efectiv al pardoselii pe metrul pătrat. Astfel, trebuie luate în calcul montajul și accesoriile, materialele adiționale, manopera pentru montaj și, dacă este cazul, pentru întreținerea pe termen lung.

Astfel, piatra naturală – marmură, granit, travertin – este printre cele mai costisitoare soluții pentru pardoseli din cauza prețului plus costuri de transport și manipulare, a montajului specializat și a tratamentelor necesare atât după instalare, cât și pe timpul utilizării. La fel, pardoselile de tip terrazzo turnate on-site sunt costisitoare din cauza costurilor cu șapa, montarea și slefuirea la fața locului.

Lemnul masiv este o altă variantă costisitoare, mai ales dacă este de esență exotică ori se montează în modele dificile, în care alternează culori și linii. Necesită șapă perfect dreaptă turnată anterior și un montaj excelent ca să nu scârțâie în timp, apoi rașchetare și tratare cu ceară sau lacuri speciale.

Rășina epoxidică arată foarte bine în spațiile industriale și, mai nou, este preluată și în locuințe, dar este pretențioasă și implică multe cheltuieli pentru a menține o suprafață rezistentă în timp. Necesită o șapă perfect dreaptă și turnarea în straturi succesive pentru a se obține efectul dorit. Se poate zgâria ușor în zonele de trafic intens, iar reparațiile locale sunt dificil de realizat fără a se observa diferențe de textură sau culoare.

La polul opus din punct de vedere al costurilor se află parchetul laminat și soluțiile ușoare de tip LVT sau linoleum. Montajul este extrem de facil și uneori nici nu necesită personal specializat ori instruire. Gresia are un cost puțin mai mare de montaj, fiind necesare și materiale adiționale, dar ele se amortizează ușor în timp, având în vedere cât de ușoară este întreținerea.

Soluții suficiente și adaptate fiecărui spațiu există. Alegerea trebuie făcută însă în cunoștință de cauză și evaluând nu doar aspectul estetic, ci și celelalte aspecte ce influențează partea practică a utilizării. Astfel, alegerea se dovedește în timp a fi potrivită și nu duce la o nouă renovare și la cheltuieli nedorite.