O casǎ din satul braşovean Bod se metamorfozează dintr-un cămin unifamilial într-un spațiu de locuire temporară, în timp ce îşi păstreazǎ rădăcinile și îmbrățișeazǎ viitorul. Elemente originale se împletesc firesc cu soluții contemporane în această vilă, într-o armonie tăcută în care timpurile coabitează prietenos. În loc să construiască un imobil nou, proprietarii au ales să păstreze casa din 1822, ca gest de reverență față de identitatea locului. Intervenția arhitecților Cristina Mândrescu şi Mihai Mihăilă – care s-au ocupat de acest proiect, numit Şoaptele luminii – a fost una delicată și care a urmărit să mențină un dialog între trecut și prezent prin gesturi minimale și detalii discrete. Amenajarea păstrează vechiul cuptor din hol și grinzile masive ale spațiilor de zi, unde anul construcției a rămas vizibil ca un certificat de naștere sculptat în lemn. Intervențiile au fost reduse la minimum, pentru a conserva camerele ample de altădată. Desene cu alb și lumină pe un fundal revigorat Scenarii subtile de lumină animă colțuri diferite ale aceleiași încăperi. Astfel, casa devine un teritoriu partajat, unde fiecare locuitor își găsește propriul fragment de lumină, întâlnindu-se discret acolo unde acestea se ating. La parter, camera de zi respiră în două registre distincte, separate de o perdea de lumină. O bibliotecă enigmatică, cu uși fără mânere și sistem magnetic de deschidere, ascunde comori literare. Fostul acces devine o retragere sculptată în spațiu, o oază în fața ferestrei largi spre grădină, ca o punte între interior și exterior. Bucătăria primește, la rândul ei, un loc de popas separat, un gest de liniște în dinamica cotidiană, unde o canapea mică așezată în dreptul ferestrei te invită la contemplare. Lumina, fir călăuzitor al narațiunii spațiului, marchează aici în mod ludic zona mesei ca loc de dialog și conexiune. Linii contemporane trasate cu lumină Holurile casei prin placări parțiale cu riflaj devin niște coridoare ale surprizelor, ascunzând cu eleganță spații tehnice, tablourile electrice și panourile de distribuție. Locuirea devine o explorare subtilă a spațiului, unde funcționalitatea și estetica se împletesc armonios. Dormitorul de la parter se transformă în spațiu pentru relaxare și regenerare, cu o deschidere amplă spre grădină, pentru a invita lumina naturală să devină parte din ritual. Jacuzzi-ul și cele două tipuri de saune se îmbracă în finisaje unitare, creând o atmosferă de relaxare și eleganță. Balustrada scării ascunde o lumină caldă care însoțește urcarea spre mansardă ca un fir narativ tăcut. Pe holuri, iluminarea nu doar ghidează, ci povestește, fiecare colț este anunțat, fiecare oprire invitată. Spoturile din plafon nu urmăresc doar funcționalul, ci creează momente de reflecție în fața lucrărilor de artă. În încăperile mansardei, băile se retrag discret în spatele pereților dubli, invizibile la prima vedere, dar accesibile celor care cunosc secretul mânerelor ascunse. Placările cu riflaj și benzi verticale de lumină disimulează aceste intrări, estompând spațiile servante sub o estetică coerentă, unde ritmul, materialul și lumina creează un limbaj unitar, calm și sofisticat. Într-una dintre camere, dușul deschis, amplasat în spatele patului și separat printr-un perete de sticlă, creează un gest sculptural, funcțional și poetic deopotrivă. Aici, locuirea devine o explorare tăcută a spațiului, un joc între văzut și nevăzut, între ecourile luminii și materie. Aici nimic nu este întâmplător: fiecare sursă de lumină este un accent într-o partitură spațială care compune o atmosferă de calm, rafinament și intimitate redescoperită. Proiectul se numără printre cele înscrise la Anuala de Arhitecturǎ Bucureşti, ediția 2025, autorii fiind arhitecții Cristina Mândrescu şi Mihai Mihăilă. Foto: arh. Cristina Mândrescu, arh. Mihai Mihăilă CITEȘTE ȘI: Cǎrǎmida, actor sustenabil într-o casă contemporană din zona ruralǎ a Marii Britanii Proiectul Lunaria: locuința care împrumută din eleganța unei flori Amenajare fluidă, într-un apartament contemporan pentru doi Distribuie articolul pe: