CASA LUX Prima platformă de amenajări din România
Tradițional reinventat, într-o casă nouă care refuză să pară nouă

Foto: Jacob Snavely

Tradițional reinventat, într-o casă nouă care refuză să pară nouă

O vilă de lux de aproape 800 de metri pătrați, din statul New York (Statele Unite), transformă materialele recuperate, obiectele cu trecut și micile imperfecțiuni de proiectare într-o formă de lux mult mai greu de obținut decât perfecțiunea – aceea a unei case care pare că a fost acolo dintotdeauna.

Sunt o mulțime de case noi care arată prin design și arhitectură că sunt noi, în timp ce altele urmăresc exact contrariul. În Amagansett, o așezare din Long Island, New York, o astfel de casă a fost concepută pornind de la o întrebare aproape paradoxală: cum construiești de la zero o locuință care să nu aibă aerul unei construcții recente?

Pentru Jess și Jonathan Nahon, fondatorii Sugarhouse Design & Architecture, răspunsul nu a fost o imitație a unei case vechi, ci introducerea în arhitectură a unor elemente care nu pot fi fabricate convingător: patina, urmele timpului, materialele recuperate și chiar imperfecțiunea. Proiectul, realizat pentru clienți care își doreau un refugiu de familie în Amagansett, a fost gândit de la început ca un loc cu aspect trăit, nu ca un interior livrat impecabil și desigilat în ziua inaugurării. 

Casa este inspirată de locuințele rurale europene și de arhitectura vernaculară de coastă, dar nu reproduce literal niciuna dintre ele. Limbajul rezultat este mai degrabă o colecție de referințe filtrate printr-un stil de viață contemporan. Fațada din șindrilă de cedru contribuie la această impresie de casă sedimentată în peisaj, în timp ce interiorul evită deliberat uniformitatea unei construcții noi.

Imperfecțiunea ca instrument de proiectare

Unul dintre cele mai interesante lucruri este că senzația de vechime nu provine exclusiv din obiectele recuperate. O parte din caracterul casei s-a născut chiar din constrângerile proiectului.

Reglementările arhitecturale stricte din Amagansett au impus aprobarea exteriorului înainte ca interioarele să fie complet dezvoltate. Între timp, familia beneficiarilor s-a schimbat: au devenit părinți, iar modul în care urma să fie folosită casa s-a modificat în consecință.

Au rămas astfel în proiect ferestre amplasate ușor excentric, diferențe de înălțime între tavane și alte mici abateri de la regularitatea pe care o asociem de obicei unei construcții noi. În loc să fie corectate până la dispariție, aceste particularități au devenit parte din arhitectură.

Apare aici o diferență importantă. O casă veche își dobândește neregularitățile accidental, în timp ce această construcție le folosește conștient pentru a produce impresia unei evoluții. Spațiul pare că s-a modificat de-a lungul anilor, chiar dacă a fost proiectat într-un singur proces coerent. 

Un trecut adus în prezent

A doua strategie a fost mai directă: materialele cu istorie au fost introduse într-o construcție nouă. Arhitecții Sugarhouse au integrat în proiect piatră de calcar recuperată dintr-un castel francez, elemente de tâmplărie decorativă mai vechi și un șemineu recuperat dintr-o locație a Waldorf Astoria. Acestora li se adaugă piese de mobilier vintage și obiecte realizate special pentru casă, la comandă.

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri a fost un set de panouri decorative victoriene din lemn, recuperate întâmplător de designeri în timp ce treceau pe lângă un conac aflat în demolare. Inițial, nu exista un loc evident pentru ele. Soluția a fost inversarea procesului obișnuit: în loc ca obiectul să fie obligat să se adapteze arhitecturii, arhitectura a fost modificată pentru a-l primi.

Tranziția dintre bucătărie și camera de familie a fost reorganizată în jurul acestor elemente. Astfel, ceea ce putea părea o decorație adăugată ulterior devine parte din structura narativă a casei. Nu arată ca un obiect statement cumpărat pentru a completa un interior, ci ca o piesă pe care casa ar fi putut să o moștenească.

Aici stă una dintre ideile cele mai subtile ale proiectului: autenticitatea nu este obținută prin eliminarea tuturor contradicțiilor, ci prin acceptarea lor.

Luxul care se simte, nefiind gândit pentru demonstrație

Aceeași filosofie ajunge până în baie. Deși este baia principală, designerii au gândit-o ca pe un spațiu destinat întregii familii: amplu, tactil și relaxat, cu atmosfera informală a unei case de vacanță de pe coastă. 

Aici apar bateriile, lavoarul și accesoriile brandului de lux Drummonds, alese nu pentru un efect decorativ ostentativ, ci pentru materialitatea lor. Designerii vorbesc despre greutatea și permanența pe care le simți atunci când folosești obiectele – o observație care spune mai mult despre filosofia proiectului decât orice descriere de stil.

Inclusiv un detaliu tehnic foarte mic urmărește aceeași logică. Dușul de mână al căzii este retractabil și dispare atunci când nu este utilizat, astfel încât furtunul să nu rămână vizibil peste cadă sau pe platformă. Nu este genul de detaliu care apare într-o fotografie de prezentare ca să impresioneze. Devine însă important abia atunci când casa este folosită.

Iar acesta este, probabil, criteriul real după care poate fi citit întregul proiect. Nu cât de bine arată într-o fotografie, ci cât de firesc poate fi locuit.

O casă care își lasă timp pentru propria poveste

Amagansett Beach House are toate datele unei reședințe contemporane spectaculoase: suprafață generoasă, materiale atent selecționate, arhitectură custom și interioare construite în jurul unor piese greu de înlocuit. Dar proiectul nu își pune valoarea în aceste lucruri. Paradoxal, miza este tocmai eliminarea impresiei de „proiect nou”.

În loc să transforme fiecare suprafață într-o demonstrație de finisaj impecabil, Sugarhouse lasă loc pentru obiecte cu defecte, materiale cu patină și detalii care nu se potrivesc perfect. Casa nu încearcă să convingă că este veche. Încearcă să convingă că poate deveni veche.

Este o diferență subtilă, dar esențială. O casă care trebuie să arate perfect în momentul în care este terminată își consumă povestea înainte ca locatarii să înceapă să o scrie. Aceasta este proiectată, dimpotrivă, să primească urmele vieții: mobilier mutat, obiecte moștenite, copii care cresc, materiale care se schimbă și încăperi care capătă alte funcții.

Aici se află și cea mai interesantă definiție a luxului din acest proiect: nu în ceea ce este nou, rar sau impecabil, ci în ceea ce nu trebuie să rămână imaculat pentru a-și păstra valoarea.

Foto: Jacob Snavely via Drummonds / Sugarhouse

Distribuie articolul pe: