Biblioteca „interstelară” din Mexic ordonează milioane de povești în cadru SF, cvadridimensional

Una din cele mai mari biblioteci din Mexic – cunoscută și drept Megabiblioteca – are o structură grandioasă și totodată surprinzătoare: cărțile stau pe un schelet metalic suspendat de tavan și care conferă compoziției finale un aspect geometric, mobil. De aici și asemănarea imposibil de ignorat cu un tesseractul care apare în cunoscutul film SF Interstellar.

Nu există un anunț oficial în acest sens, dar biblioteca Vasconcelos ar fi cea care a inspirat scena tesseractului din Interstellar (film din 2014 care se consideră a fi unul din cele mai reușite SF-uri, regizat de Christopher Nolan, pe muzica lui Hans Zimmer). Este vorba, mai exact, despre structură în care personajul principal este blocat după saltul într-o gaură neagră și care ar reprezenta o suprapunere a timpurilor și amintirilor.

Spre deosebire de spațiul din film, Biblioteca Vasconcelos ste cât se poate de reală: se întinde pe 38.000 de metri pătrați în carteirul Buenavista din Mexico City și, inițial, a avut un cost planificat de aproximativ 98 de milioane de dolari.

Când a fost inaugurată, în 16 mai 2006, biblioteca era una dintre cele mai avansate construcții ale secolului XXI. A fost, însă, închidă în martie 2007 din cauza unor defecte de construcție, dupǎ ce au fost găsite 36 de nereguli. A fost redeschisă publicului după 22 de luni, în noiembrie 2008, dupǎ o restaurare care a costat 3 milioane de dolari.

Clădire sau grădină botanică, bibliotecă sau gaură neagră?

Biblioteca Vasconcelos – numită astfel după filosoful Jose Vasconcelos, fost președinte ale Bibiotecii Naționale – este proiectul câștigător al unui concurs internațional care a combinat o clădire de naatur industrială și o grădină botanică. Scara mare a complexului îl transformă într-un reper urban definitoriu. La exterior, solzii orizontali și dinții de fierăstrău ai acoperișului protejează sălile de lectură de soarele puternic, fără a le văduvi însă de lumină.

Propunerea câștigătoare pentru bibliotecă a fost proiectată de arhitecții mexicani Alberto Kalach și Juan Palomar. Interiorul cavernos și gol al structurii – o matrice osificată de rafturi suspendate de tavan și extensibile – transformă proiectul într-un spectacol care îți dǎ fiori. Totul în jur transmite viziunea arhitecților asupra unei biblioteci ca un container sau ca o arcǎ purtătoare a cunoașterii umane.

Un spațiu vast, concav, lung de 250 de metri și înalt de 30 de metri permite luminii care intră prin pereții înclinați și prin tavan să inunde rafturile pline cu cărți. Atemporal și schematic ca o ruină, spațiul dezvăluie greutatea pereților săi goi și munca complexă a cablurilor de tensiune de care sunt suspendate rafturile.

Auditoriul cu 500 de locuri și zona de întâlnire informală marchează sfârșitul traseului central. Birourile administrative și alte zone complementare sunt situate în două module: unul accesibil prin coloana vertebrală centrală, iar celălalt, situat în spatele amplasamentului, este structura independentă a vechii clădiri industriale.

Grădina botanică adiacentă bibliotecii

Vegetația adiacentă activează componenta botanică a proiectului. Exteriorul este o grădină extinsă și vie, în care cresc viguros canaite, ferigi, cactuși palmieri și arbori decorativi tropicali.

În spatele proprietății, în vechea clădire industrială reamenajată, se află o seră. Turbinele centralei electrice de urgență a metroului au fost încapsulate aici într-o structură care atenuează zgomotul și se îmbină armonios cu grădina și clădirea.

„Biblioteca extraordinară a lui Alberto Kalach din Mexico City nu încetează niciodată să mă uimească – și să mă irite – că până și o clădire de mâna a treia dintr-o țară europeană poate fi publicată atât de ușor, însă una atât de impresionantă trece neobservată dincolo de orașul unde se află. Este o mașinărie imensă, dinamică, cu lumină care trece prin biblioteci suspendate, reglabile. Pentru mine este prima bibliotecă – după cea a lui Asplund din Helsinki – care aduce cu adevărat progrese în materie de tehnologie”, spunea comedianul britanic Peter Cook, uimit de arhitectura amplă a edificiului.