Bosco Verticale: viața în pădurea verticală din Milano

În urmă cu zece ani, a fost finalizat primul zgârie-nori acoperit de copaci din Milano, Bosco Verticale, proiectat de arhitectul Stefano Boeri. Acest concept inovator – premiat de-a lungul timpului cu diferite distincții pentru arhitectură sustenabilă – își sărbătorește povestea schimbând modul în care privim arhitectura urbană.

Cele două turnuri din partea de nord a orașului Milano au 800 de copaci, 4.500 de arbuști și 20.000 de plante din o sută de specii diferite, distribuite în funcție de expunerea la soare a fațadei, care absorb 20.000 de kg de CO2 pe an și reduc temperatura interioară cu până la trei grade. Plantele sunt întreținute de grădinari care escaladează periodic pereții clădirii.

Asemeni unei păduri (numele turnurilor însemnând, în traducere, pădurea verticală(, Bosco Verticale găzduiește 1.600 de păsări, dar și fluturi, crescând biodiversitatea într-o zonă industrială a orașului. Este un prototip de densificare verticală a naturii în oraș, care are la bazǎ politicile pentru silvicultura urbană și implementarea soluțiilor bazate pe natură.

Bosco Verticale reconfigurează legătura cu natura

Pădurea verticală este prototipul unui nou format de biodiversitate arhitecturală care se concentrează nu doar pe oameni, ci și pe relația dintre ei și alte specii vii.

La nivel stilistic, proiectul este rezultatul unei arhitecturi de dimensiunea unui copac în care oamenii sunt o gazdă discretă, o „casă pentru copaci și păsări, care adăpostește și oameni”, mutând accentul de la conceptul de sustenabilitate la integrarea cu natura vie în toate formele sale.

Bosco Verticale din Milano este un model de clădire rezidențială verde, un proiect pentru silvicultura metropolitană care contribuie la regenerarea mediului și la biodiversitatea urbană fără a extinde amprenta orașului.

Bosco Verticale găzduiește vegetație echivalentă cu aproximativ cinci hectare de parc pe teren plat, dar concentrată pe o suprafață de aproximativ 1.000 de metri pătrați, ceea ce este de cincizeci de ori mai puțin. Acesta oferă beneficii semnificative în ceea ce privește absorbția prafului fin și a CO2, producția de oxigen, optimizarea gestionării apei, reducerea poluării fonice și îmbunătățirea calității vieții – pentru oameni, plante și animale.

Ca dispozitiv urban anti-răspândire, este echivalentul unei zone de case unifamiliale înconjurate de natură care acoperă aproape 75.000 de metri pătrați, dar concentrată pe doar 1,4% din această suprafață, cu o reducere semnificativă a amprentei la sol.

Un proiect reușit de peisagistică pe verticală

Conceptul din spatele Bosco Verticale definește nu doar caracteristicile urbane și tehnologice ale proiectului, ci și designul său arhitectural și calitățile expresive. La nivel formal, turnurile sunt caracterizate în principal prin balcoane decalate și suspendate, fiecare ieșind în afară cu trei metri, concepute pentru a găzdui cuve exterioare mari pentru vegetație și pentru a permite creșterea nestingherită a coronamentelor de copaci cu o înălțime de până la trei etaje.

Distribuția și dimensiunea balcoanelor pe fațadă și, prin urmare, compoziția formală a clădirii sunt definite tocmai de creșterea preconizată a coronamentelor, astfel încât plantele să aibă oportunitatea de a se dezvolta și de a prospera în spațiul garantat de decalarea balcoanelor de la un etaj la altul.

Selecția plantelor și speciilor de arbori a fost determinată luând în considerare nevoile lor specifice în ceea ce privește expunerea – conifere pe partea de sud-vest, foioase pe partea de nord-est – dezvoltarea lor în înălțime în raport cu designul balcoanelor și impactul lor asupra sănătății și bunăstării oamenilor.

Studiul dedicat vegetației – care s-a desfășurat pe parcursul a doi ani și este susținut de agronomi specialiști – se concentrează, de asemenea, pe selectarea celor mai potrivite specii și analiza nivelului de umiditate și a microclimatului specific pentru a beneficia de avantajele multiplicării biodiversității, evitând în același timp insectele nedorite, cum ar fi țânțarii.

În același timp, finisajul din gresie al fațadelor oglindește culoarea închisă a scoarței copacilor, oferind un fundal pentru plante și evocând ideea unei căsuțe în copac, bogată în referințe literare și simbolice.

Contrastul cu o serie de elemente din gresie albă — șirurile balcoanelor și unele module de pe fațada pervazurilor — introduce un ritm sincopat în compoziție care sparge compactitatea vizuală a corpurilor arhitecturale și amplifică și mai mult prezența plantelor.

Proiectul cuprinde o gamă largă de apartamente cu suprafețe cuprinse între 60 și 400 de metri pătrați, fiecare cu caracteristici și configurații unice, care pun accentul pe flexibilitate ca o caracteristică principală. Fiecare apartament găzduiește cel puțin 2 copaci, 8 arbuști și 40 de plante pentru fiecare chiriaș, permițând apropierea de componenta verde și beneficiile fizice și psihologice aferente.

Nucleul de distribuție verticală, care găzduiește scările și lifturile, nu este plasat în centru – așa cum este cazul în mod tradițional în turnuri – ci pe perimetrul planului etajului. Deși această alegere implică o reducere a spațiului locuibil expus pe fațadă și, prin urmare, o reducere a zonelor private cu valoare comercială, dezvoltatorii implicați în proiect au dorit să asigure lumina naturală și spații comune de înaltă calitate, în conformitate cu accentul pus de proiect pe verdeață.

Pentru a asigura sănătatea plantelor, indiferent de expertiza și atenția fiecărui chiriaș care poate nu are timpul sau experiența necesară pentru a gestiona spațiile verzi, întreținerea este centralizată și asigurată de o echipă unică de profesioniști.

Urmând același principiu ca și muncitorii care curăță fațadele de sticlă ale zgârie-norilor din întreaga lume, tăierea exterioară este încredințată Grădinarilor Zburători, grădinari profesioniști care urcă pe cele două turnuri cu frânghii, căști și hamuri de siguranță pentru a avea grijă de copaci de două ori pe an. Întreținerea este gestionată din interiorul apartamentelor, de comun acord cu chiriașii.

În ceea ce privește îngrijirea zilnică a plantelor, irigarea este centralizată și gestionată de la distanță la nivel de condominiu, prin intermediul unui sistem digital care monitorizează constant plantele pentru a se asigura că fiecare ghiveci are cantitatea potrivită de apă.

Cum un ecosistem pe verticală influențează un oraș întreg

Mai mult decât simple suprafețe, fațadele pot fi privite ca spații tridimensionale nu doar datorită densității și funcției cortinei verzi, ci și din punct de vedere estetic-temporal, datorită schimbărilor ciclice și morfologice multicolore ale dimensiunii plantelor.

Datorită prezenței copacilor și arbuștilor, Bosco Verticale reprezintă un ecosistem autonom care, spre deosebire de fațadele din sticlă „minerală” sau piatră, nici nu reflectă, nici nu amplifică lumina soarelui, ci o filtrează, generând un microclimat intern primitor și efecte pozitive și asupra microclimatului local din împrejurimi.

Efectul de umbrire al copacilor și acțiunea de evapotranspirație reglează condițiile microclimatice, reducând nivelul de umiditate și scăzând temperaturile suprafeței cu până la 30 de grade. Acest lucru reduce semnificativ necesarul de energie pentru aerul condiționat din interior, scăzând temperaturile interioare cu 2 până la 3°C.

În oraș, copacii găzduiți în Bosco Verticale joacă un rol esențial în atenuarea efectului de Insulă de Căldură Urbană. Acest lucru este evidențiat de harta Agenției Spațiale Europene care a măsurat temperatura suprafeței terestre în mai multe orașe în 2022: la Milano, așa cum arată imaginile termice din satelit, ecosistemul Bosco Verticale și Biblioteca degli Alberi Milano (BAM, aflată în imediata apropiere a turnurilor) se remarcă ca instrumente fundamentale pentru scăderea temperaturilor, la egalitate cu sisteme verzi mult mai mari, cum ar fi Parco Sempione.

Componenta verde a Bosco Verticale este într-adevăr considerată parte atât a arhitecturii, cât și a orașului; prin urmare, este privită ca un bun comun, împărtășit între toți chiriașii – la fel ca holul sau sistemul de distribuție. Spațiile verzi din clădire aparțin tuturor și nu pot fi modificate, eliminate sau înlocuite de fiecare chiriaș în parte.

Sistemul de gestionare a apei utilizează apele subterane și reciclează apele gri ale clădirii. Pe acoperiș, panourile solare furnizează energia necesară pentru pomparea apei la toate etajele prin sistemul de irigații.

La fel ca un copac, clădirea își trage energia din sol și de la soare pentru a-și susține și hrăni coroanele.

Aceste turnuri-grǎdinǎ inspiră alte clădiri, cum ar fi cea din Taipei, unde turnul Tao Zhu Yin Yuan absoarbe 130 de tone de CO2 pe an. Studiile arată că vegetația din orașe reduce anxietatea și depresia cu până la 40%. Astfel, un zgârie-nori din Milano arată cum natura ne poate îmbogăți și îmbunătăți viața din oraș.

Pentru studioul de arhitectura Stefano Boeri, Bosco Verticale a fost primul astfel de proiect, un prototip de arhitectură urbană care integrează natura, premiat drept cea mai reușită clădire din lume la CTBUH, dar și în alte concursuri internaționale de profil. Au urmat apoi altele similare, peste tot în lume, care au atras arhitecților recunoașterea oficială de Professional Leadership in Biodiversity in Architecture din partea US Green Building Council (2020).