Acum aproape un secol, în 1930, când a fost finalizată, clădirea Chrysler devenea cea mai înaltă din lume. Din cauza cheltuielilor mari de întreținere și a stării de degradare, Chrysler Building – acest simbol Art Deco al orașului New York – este scos iar la vânzare, la șase ani de la ultima sa tranzacționare. Construcția emblematică – cu 77 de etaje și o suprafață de peste 1,26 milioane de metri pătrați – este situată în Midtown East din New York, fiind de aproape un secol unul din simbolurile orașului New York, dar și al curentului Art Deco. Această bijuterie arhitecturală a fost vândută în 2019 cu doar 150 de milioane de dolari, în condițiile în care, în 2008, autoritățile guvernamentale de la Abu Dhabi plătiseră – potrivit relatărilor din presa momentului – în jur de 800 de milioane de dolari. Cum s-a ajuns ca una din bijuteriile Mahattan-ului să fie iar la vânzare pentru un preț infim? Intrarea în insolvență a firmei austriece care a cumpărat-o în 2019 și un șir lung de probleme legate de plata cheltuielilor de întreținere au dus acest monument Art Deco în situația de a-și căuta noi proprietari, prețul de vânzare nefiind făcut public. Ambiția de a fi primul scrie istorie în arhitectură Clădirea Chrysler a fost comandată de fondatorul companiei auto, Walter P. Chrysler, care a numit-o „un monument” dedicat lui personal. În vara anului 1929, o „cursă către cer” a pornit pe insula Manhattan, în care proprietarul automobilelor Chrysler s-a întrecut cu un alt gigant – Bank of Manhattan Trust Company, care construia Empire State Building – pentru titlul de cea mai înaltă clădire, într-o întrecere pe care mulți istorici o consideră cea mai intensă din istoria zgârie-norilor. Construită între 1928 și 1930, Chrysler Building a devenit nu doar cea mai înaltă structură din lume, ci și una dintre cele mai decorate. Chrysler își dorea o structură îndrăzneață, care să declare gloriile epocii moderne și a obținut-o. Și-a decorat clădirea cu piese stilizate reprezentând capace de roți, apărători de noroi și ornamente de capotă (ca pe mașinile sale), sperând că o clădire atât de distinctivă va face din compania sa auto un nume cunoscut la nivel mondial. William Van Alen este arhitectul proiectant, iar stilul ales a fost cel Art Deco, cu formele sale geometrice stilizate – ascuțite, unghiulare sau în zig-zag – și materialele luxoase folosite. Proiectul inițial a fost foarte ambițios, clădirea urmând să aibă o înălțime de 242 de metri, cu o cupolă de sticlă în vârf menită să dea efectul unei sfere încrustate cu bijuterii. În final, clădirea s-a ridicat la înălțimea de 326 de metri, incluzând vârful de oțel de 38 de metri (construit în secret și atașat în ultimul moment, pentru a depăși competitorii). A fost pentru scurt timp – mai precis pentru 339 de zile – cea mai înaltă structură din lume, până când Empire State Building a preluat titlul, în 1931. Proiectul a primit reacții mixte din partea criticilor, dar publicului larg i-a plăcut, pentru iluminatul neobișnuit și pentru orientarea ascendentă care simboliza optimismul persistent al orașului, progresul și speranța pentru un viitor mai bun. Recordul Chrysler Building era imposibil fără o structură solidă Turnul a fost construit pe baza unei structuri de oțel umplute cu zidărie, cu zone de placare metalică decorativă. Clădirea Chrysler are un plan în formă de H, cu retrageri la etajele 16, 23 și 30. Coloana principală se înalță pe 68 de etaje, deși birourile ajung doar până la etajele 65 – etajele 66 – 68 găzduiau exclusivistul Cloud Club și un salon de observație. Patru rânduri de câte opt lifturi transportau zilnic peste o mie de muncitori și vizitatori, cu o viteză fără precedent. Utilizarea inovatoare a aluminiului și oțelului crom-nichel pentru detaliile exterioare se reflecta într-un interior luxos. Marmura bogată și variată și iluminatul personalizat dramatic au creat un interior la fel de teatral ca și exteriorul său. Primele patru etaje ale clădirii acoperă întregul amplasament și sunt placate cu granit Shastone negru lustruit. Cele mai izbitoare caracteristici ale acestei porțiuni a clădirii sunt cele două intrări, de pe Lexington Avenue și strada 42. Fiecare intrare se ridică pe o înălțime de trei etaje și este încadrată de granit Shastone. În spatele golurilor adânci ale intrărilor se află seturi de uși rotative sub paravane metalice și de sticlă cu modele complicate. Tratamentul este astfel încât să sporească efectul dramatic al intrării în clădire – o preocupare a designului Art Deco. Există o intrare cu un singur etaj pe strada 43. De asemenea, la primul etaj se află vitrine mari pentru magazine, înrămate în metal. Ferestrele pentru birouri pot fi văzute la etajele al doilea, al treilea și al patrulea. Ramele metalice expuse ale intrărilor și ferestrelor sunt din oțel „Nirosta”, un tip de oțel crom-nichel rezistent la rugină, fabricat pentru prima dată în Statele Unite special pentru clădirea Chrysler, conform unei formule germane de la Krupp. Această utilizare a unui material nou se face însă în totalitate conform principiileor Art Deco. Deasupra celui de-al patrulea etaj, clădirea este străbătută pe laturile de est și de vest de terase luminoase care se extind până la fațada turnului, în timp ce pe laturile de nord și sud structura se ridică treptat într-o serie de retrageri. Fiecare din retragerile Clădirii Chrysler are propriile particularități. Granitul negru neted acoperă exteriorul primului etaj, marmura albă domină următoarele trei etaje. Ornamentul din cărămidă albă combinat cu fire de marmură albă acoperă etajele de la 4 la 16. Cu cât urcăm mai sus, cu atât apar mai multe elemente decorative pe fațadă, iar până la etajul 24, modele simetrice stricte de cărămidă și marmură sunt însoțite de reliefuri abstracte. Etajul 31 conține garguie, precum și replici ale capacelor de radiator Chrysler din 1929, iar etajul 61 este împodobit cu vulturi ca un omagiu adus păsării naționale a Americii. Colțurile fără stâlpi și designul elegant sunt tipice modernismului anilor 1920. Șapte arcade stratificate din oțel cu ferestre triunghiulare luminează calea către turla înaltă de 57 de metri. Luminată puternic noaptea, coroana este încă unul dintre cele mai distinctive elemente de pe orizontul orașului New York. O restaurare majoră a structurii emblematice a clădirii a fost efectuată la începutul anilor 1980. Iată și câteva date record despre acest magnific proiect! Peste 1200 de kilometri de sârmă electrică au fost folosiți, cât distanța dintre New York și Chicago. A fost nevoie de 20.961 de tone de oțel structural, 391.881 de nituri, 3.826.000 de cărămizi, 10.000 de becuri și 3.862 de ferestre. Impresionat proiect nu doar prin aspectul final, ci și prin efortul și materialele înmagazinate! Clădirea Chrysler încă poate fi considert unul dintre cele mai faimoase clădiri zgârie-nori din lume, devenind chiar parte a unor producții de film și televiziune recunoscute, de la „Godzilla” și „Spiderman” și până la „Sex and the City”. Foto: Profimedia Distribuie articolul pe: