#DosarCasaLux: Stilul Memphis în 40 de ani de nesupunere și nonconformism

„Ideile puternice nu au viaţă lungă, e imposibil să le dezvolţi prea mult.” Aşa a spus Ettore Sottsass în 1985, când a părăsit grupul pe care el însuşi îl crease, cu nici cinci ani în urmă: Memphis. Grup care a dat numele unui stil de design sinonim cu nonconformismul și care inspiră și acum, câteva zeci de ani mai târziu.

Într-adevăr, grupul nu a avut viaţă lungă, s-a dezmembrat complet în 1987. Dar scopul său fusese atins: crearea unor obiecte totemice, multifuncţionale, uşor de demontat şi de transformat, piese de design care să îşi asume propriul spaţiu, muşcând din unitatea stilistică a interioarelor.

Zeci de ani mai târziu, creaţiile grupului Memphis sunt recognoscibile şi atemporale, rămânând un reper şi o inspiraţie pentru designerii contemporani.

Între sublim și ridicol este diferență de o nuanță

Succesul acestui tip de design – pe care unii l-au considerat genial, iar alţii coşmaresc de vulgar – s-a datorat mai degrabă scandalului pe care l-a provocat libertatea estetică pe care o exprima acesta. Regulile severe şi minimaliste ale modernismului, care punea accent pe funcţia practică a esteticii, au început să fie combătute încă din anii 1960.

O mişcare de design radical, pornită tot din Italia, îşi propunea îndepărtarea aspectului obiectelor de caracterul lor funcţional. Sottsass a reuşit să stârnească, însă, o adevărată revoluţie cu grupul Memphis, compus din artişti care refuzau să respecte regulile, oferind ironie vizuală şi multă imprevizibilitate cu creaţiile lor.

Ettore Sottsass avusese mereu o predilecţie pentru culorile vii, puternice şi experimentase dintotdeauna materiale diverse pentru creaţiile lui. În 1956, a fost angajat drept consultat la compania Olivetti, ceea ce i-a adus recunoaştere internaţională şi premii pentru contribuţiile sale la crearea primului computer mainframe italian – Elea 9003 – şi a iconicei maşini de scris Valentine, considerată o adevărată piatră de hotar în evoluţia designului secolului XX.

Nașterea unui anticurent

Deşi primele creaţii ale lui Sottsass în stilul neconvenţional al grupului Memphis au apărut încă din anii 1960, bazele concrete ale mişcării au fost puse abia în decembrie 1980, când Ettore Sottsass (atunci în vârstă de 63 de ani) a invitat la el mai mulţi tineri designeri şi arhitecţi, să discute despre viitorul designului.

Sottsass simţea puternic nevoia unei ruperi de mantra impusă de cel care este considerat părintele arhitecturii moderniste, Louis Sullivan, şi îşi dorea obiecte noi, „radicale, amuzante şi scandaloase”, opuse liniei considerate „de bun gust” în acele timpuri.

A fost o seară plăcută şi bogată în idei, cu muzica lui Bob Dylan pe fundal, iar una dintre melodiile acestuia a părut că se potriveşte perfect, ca mesaj, cu intenţiile artiştilor: „Stuck Inside of Mobile with the Memphis Blues Again”.

Este povestea unui bărbat care încearcă cu disperare să evadeze din convenţionalul şi segregatul oraş Mobile şi să ajungă în Memphis, capitala statului Tennessee, oraşul muzicii soul şi al poftei de viaţă. Mai mult, Memphis era la origine numele capitalei Egiptului Antic, deci cu atât mai reprezentativ putea fi pentru stilul dorit de grupare, unul ambiguu şi îmbogăţit cu influenţe din diverse părţi ale lumii.

Participanţii la acea primă întâlnire de lucru s-au întâlnit din nou după trei luni. De data aceasta, fiecare aducea cu el schiţe cu ceea ce produsese în acel interval de timp, adunându-se astfel peste 100 de idei de design pentru obiecte de mobilier şi decoraţiuni interioare, în principal, inspirate din temele Art Deco, colorate în paleta Pop Art şi duse într-o zonă vecină cu Kitsch-ul anilor 1950. În multe dintre creaţiile grupului Memphis se întâlnesc bucăţi de mozaic veneţian şi suprafeţe laminate, în culori contrastante.

Prima expoziţie a grupului poate fi văzută la galeria Arc ’74, în septembrie 1981, cu ocazia Salonului Mobilei de la Milano. Sunt expuse acolo 55 de piese de mobilier, lămpi şi obiecte din ceramică. În trei luni, peste 400 de publicaţii din toată lumea omagiau răsunătorul succes al grupului Memphis.

Într-adevăr, acest succes imediat a fost mai mult unul de reputaţie decât financiar. Creaţiile grupului Memphis nu erau deloc ieftine. Însă influenţa acestei mişcări de protest, la origine, împotriva plictiselii oferite de convingerea că mobila şi obiectele casnice ar trebui să aibă drept unic scop funcţionalitatea a continuat să existe până în zilele noastre.

Membri originali ai grupului, cei care au participat la întâlnirea din acea primă seară pe acordurile muzicuţei lui Dylan au fost: Martine Bedin, Aldo Cibic, Michele De Lucchi, Nathalie Du Pasquier, Matteo Thun şi George J. Sowden. Ulterior, li s-au alăturat şi: Andrea Branzi, Shiro Kuramata, Marco Zanini, Peter Shire, Gerard Taylor, Masanori Umeda, studioul Arquitectonica, Michael Graves, Hans Hollein, Arata Isozaki şi Javier Mariscal. După cum se observă şi din sonoritatea numelor, nu erau doar italieni printre ei, ci şi francezi, englezi, japonezi, austrieci, spanioli şi americani de pe ambele continente.

Obiectele imaginate de designerii reuniţi în jurul lui Sottsass în perioada 1981–1987 pot fi văzute în prezent în mari muzee ale lumii, precum Art Institute din Chicago, Design Museum din Londra, Museum of Modern Art din New York şi multe altele.

Primul ceas Apple a fost proiectat în 1995 în linia evidentă a grupului Memphis, iar colecţia din toamna lui 2011 a casei de modă Christian Dior a prezentat creaţii inspirate din patternurile unice şi îndrăzneţele combinaţii de culori ale designerilor revoluţionari din acei ani 1980.

O dovadă a faptului că oamenii au nevoie nu doar de obiecte pur funcţionale în jurul lor – deşi trebuie menţionat că proiectele grupului Memphis răspundeau perfect şi la cerinţa funcţionalităţii –, ci şi de emoţie, de provocare, de optimism. Lumea trebuie mereu schimbată, iar dacă putem face asta printr-o explozie de imaginaţie şi culoare, este cu atât mai bine.