La Fábrica: cum a transformat Ricardo Bofill betonul brut în poezie arhitecturală

La Fábrica – extraordinarul proiect care poartă semnătura arhitectului spaniol Ricardo Bofill – aratǎ cum cele mai brutale construcții scriu propria poezie când arhitectura și designul le completează funcționalul cu estetic. Astfel, o fabrică de ciment abandonată din Barcelona a devenit casă și birou, fiind locul unde Bofill a trăit și a lucrat mai bine decât oriunde altundeva.

„Am găsit silozuri enorme, un coș de fum, patru kilometri de galerii subterane, săli cu mașini în stare bună… Asta se întâmpla în 1973 și a fost prima noastră întâlnire cu fabrica de ciment, datând din perioada de început a industrializării Cataloniei”, spunea Ricardo Bofill despre întâlnirea cu locul care avea să îi fie casă și birou până la finalul vieții, în 2022.

Când a vizitat La Fábrica, Ricardo Bofill a avut o perspectivă caleidoscopică, imaginându-şi un spațiu în care mișcări artistice diferite coexistă. Suprarealismul, în scările sale paradoxale care nu duc nicăieri; absurditatea unor elemente suspendate deasupra spațiilor goale. Abstractul – în volumele sale pure, care adesea par rupte și brute. Brutalismul – în tratamentul abrupt și calitățile sculpturale ale materialelor.

Vizita în complexul industrial de 31.000 mp a avut loc cu o lună înainte de data la care fabrica era programată pentru demolare. Seduși de contradicțiile și ambiguitatea amplasamentului, Bofill și echipa lui de arhitecți (RBTA) au decis să păstreze fabrica și, modificându-i brutalitatea originală, să o transforme în operă de artă.

Cele 30 de silozuri, patru kilometri de tuneluri și zeci de încăperi care adăposteau utilaje industriale au trecut printr-un lung proces de transformare, care a implicat dinamită, demolări și o selecție grea în privința a ceea ce rămâne în picioare și ce nu. Au rămas opt silozuri după prima fază a amenajării, care a durat un an și jumătate.

Rezultatul a demonstrat că orice spațiu poate fi adaptat oricărei utilizări alese de arhitect, dacă acesta este suficient de priceput.

Studioul de arhitectură

Studioul este situat în silozurile fabricii, pe patru etaje conectate printr-o scară în spirală, în spații care ajung la înălțimea de 15 metri. Aici lucrează cei 70 de specialiști RBTA în design interior, design urban și peisagistică – de la arhitecți și proiectanți și până la designeri și graficieni, inspirați în mod natural de mediul în care își desfășoară munca.

Reflectând cultura Ricardo Bofill Taller de Arquitectura (RBTA), amenajarea funcțională a spațiului încurajează munca în echipă și asigură un mediu optim pentru concentrarea și creativitatea individuală.

Biroul de la primul etaj al lui Ricardo Bofill este un spațiu minimalist, cu tavane de 4 metri, pereți albi și mochetă. Spațiul de lucru este deschis, luminos și spațios, inundat de lumină naturală prin ferestrele cu vedere spre grădini. Mobilierul a fost special conceput de RBTA, cu excepția scaunelor vintage Thonet.

În galeriile subterane gǎsim atelierul de machete și camerele de arhivă. Ușile, ferestrele și elementele decorative sunt o referință clară la arhitectura cultură și istorică, în contrast cu ceea ce ar putea fi considerat caracterul vernacular al fabricii originale.

Catedrala

Ca parte a proiectului de transformare și adaptare creativă a fabricii de ciment, zona de producție a fost transformată într-o sală de conferințe și expoziții de dimensiuni generoase, cu o înălțime de 10 metri de la podea până la tavan. Acestui loc i se mai spune Catedrala.

Pereții de ciment brut, ușor ruginiți, păstrează estetica industrială și calitatea spațială, amintind de utilizarea anterioară a clădirii.

Intervenția arhitecturală din La Catedral este minimalistă, dar estetică și vizual deosebită, cu foarte puține elemente de mobilier contemporan proiectate de Taller Design: o masă de conferințe din lemn și oțel, o canapea din piele neagră, scaune și fotolii cu linii curate, o măsuță laterală din sticlă și oțel și o masă de ședințe mai mică, sub enormele compartimente.

Fabrica, fortăreața, casa

Ricardo Bofill a locuit în La Fábrica și spunea cǎ acolo lucrează mai bine decât oriunde altundeva: „Acesta este singurul loc unde mă pot concentra și conecta ideile în cel mai abstract mod. Simt că trăiesc într-un univers închis care mă protejează de lumea exterioară și de viața de zi cu zi. Fabrica este un loc de muncă prin excelență. Aici, viața se desfășoară ca o secvență continuă, cu foarte puțină distincție între muncă și timp liber. Simt că trăiesc în același mediu care a dat naștere Revoluției Industriale din Catalonia.”

Reședința celebrului arhitect și a familiei sale completează spațiul de lucru, urmând dorința lui Bofill de a avea un loc de reflecție, odihnă și inspirație în egală măsură.

Livingul – cunoscut drept Sala Cubica – este amenajat într-o sală de dimensiuni impresionante – circa 200 mp, în care se remarcă seria de arcade care amintesc de arcadele din picturile italianului Giorgio de Chirico.

Bucătăria și zona de dining se impun prin masa mare din marmură albă completată cu scaune Thonet, în timp ce marmura roșie de Alicante se regăsește în zone destinate private.

Grădina urbană

În jurul fabricii, grădina reprezintă perfect conceptul de urbanism sălbatic, în care natura pune stăpânire pe realitatea materială.

Terenul, acoperit în mare parte cu iarbă, este înconjurat de pâlcuri de eucalipt, palmieri, măslini, pruni și plante cățărătoare care învăluie pereții de beton, conferind clădirii un aspect misterios și romantic de ruină vie, care o face unică și irepetabilă.