La Muralla Roja – un caz aparte în arhitecturǎ

La Muralla Roja (Zidul Roșu) – complexul turistic din Alicante (Spania) proiectat de Ricardo Bofill Taller de Arquitectura (RBTA) – este considerat un caz aparte în arhitecturǎ, o Grădină a Edenului închisă, care care transpune în limbaj artistic o viziune idilică asupra lumii.

În 1962, RBTA a început să proiecteze un plan general pentru un complex turistic tipic în Alicante, cu vedere la Stânca Ifach. Programul în sine era similar cu cel al altor stațiuni rezidențiale existente pe coasta mediteraneeană a Spaniei.

De-a lungul timpului, arhitecții spanioli din echipa lui Ricardo Bofill – arhitect spaniol celebru și recunoscut pentru proiectele sale atipice – au proiectat și au construit aici apartamente, case de vacanță, un mic hotel, un bar, restaurante și facilități sportive pentru o populație maximă în plin sezon de 2.500 până la 3.000 de persoane. Cunoscute generic drept La Manzanera, aceste construcții sunt încadrate într-un limbaj post-cubism, iar fiecare clădire rămâne un eseu despre formă și limbaj, loc și spațiu.

Experții în domeniu spun că, în La Manzanera, sunt exprimate transformările care au avut loc în istoria arhitecturii contemporane într-un singur loc, incluzând elementele de clasic mediteranean.

Atipică într-un context oricum eterogen

În contextul La Manzanera, La Muralla Roja (Zidul Roșu) cere să fie considerat un caz aparte: face clar referire la arhitectura populară a pǎrții arabe a Mǎrii Mediterane, în special la turnurile din chirpici din Africa de Nord. Zidul Roșu este ca o fortăreață care marchează o siluetă verticală, urmând liniile de contur ale falezei stâncoase.

Prin această clădire, RBTA a dorit să rupă diviziunea post-renascentistă dintre spațiile publice și cele private, reinterpretând tradiția mediteraneană a casbah-ului. Labirintul acestui casbah recreat corespunde unui plan geometric precis, bazat pe tipologia crucii grecești, cu brațe lungi de 5 metri, acestea fiind grupate în moduri diferite, cu turnuri de serviciu (bucătării și băi) în punctul lor de intersecție. Baza geometrică a amenajării este, de asemenea, o aproximare a teoriilor constructivismului și face din La Muralla Roja o evocare foarte clară a acestora, potrivit www.ricardobofill.com

Gama variatǎ de culori aplicate clǎdirii răspunde intenției de a da un relief determinat elementelor arhitecturale distincte, în funcție de rolurile lor structurale.

Suprafețele exterioare sunt vopsite în diverse tonuri de roșu, pentru a accentua contrastul cu peisajul; terasele și scările, însă, sunt zone tratate cu tonuri de albastru, cum ar fi albastru ca cerul, indigo, violet, pentru a produce un contrast mai puternic sau mai slab cu cerul sau, dimpotrivă, un efect optic de contopire cu acesta. Intensitatea culorilor este, de asemenea, legată de lumină și arată cum combinarea acestor elemente poate contribui la crearea unei iluzii mai puternice de spațiu.

Arhitectură și turism, într-un cadru tropical

Formele clădirii, evocând o estetică constructivistă, creează un ansamblu de terase interconectate care oferă acces la cele 50 de apartamente, care includ garsoniere de 60 mp și apartamente cu două și trei dormitoare de 80, respectiv 120 mp.

Pe terasele de pe acoperiș există solarii, o piscină și o saună pe care le pot folosi rezidenții, dar și turiștii. Iar rezervările se obțin nu prea ușor, având ân vedere solicitările. Iar asta este de înțeles: cine nu și-ar dori o vacanță într-un cadru tropical care găzduiește asemenea clădire iconică?