Toamna în Mongolia este unul dintre cele mai frumoase și mai fotogenice momente ale anului – culori aurii, festivaluri tradiționale, temperaturi suportabile și mai puțini turiști decât în alte perioade ale anului. Este sezonul ideal pentru natură dramatică, cultură autentică și experiențe fără aglomerație în unul din ultimele locuri din lume în care viața nomadă este singura cunoscută vreodată. Vremea este plăcută în septembrie, răcoroasă și limpede în octombrie, fiind sezonul festivalurilor de vânătoare cu vulturi în vestul Mongoliei. Iar deșertul Gobi rămâne cald și confortabil pentru explorare în această perioadă. Spectacolul naturii, înainte de toate În septembrie, peisajul rural se transformă rapid din verde în nuanțe intense de galben și maro roșcat și astfel Parcul Național Terelj și regiunile nordice devin complet aurii. Temperaturile sunt încă blânde în timpul zilei (12 – 15 grade Celsius), ideale pentru drumeții sau călărie. Octombrie marchează venirea frigului: zilele devin considerabil mai răcoroase, iar nopțile aduc adesea îngheț, în special în stepe și în taberele de corturi tradiționale. În regiuni precum deșertul Gobi sau în apropierea lui, peisajul își păstrează asprimea, dar temperaturile din timpul zilei sunt mult mai suportabile decât în timpul verii toride. În această perioadă, fără căldura sufocantă din iulie și august, poți urca pe dunele de nisip Khongorin Els sau poți explora stâncile înflăcărate de la Bayanzag (Flaming Cliffs) în condiții meteo mult mai confortabile. Noiembrie înseamnă pasul dinaintea iernii, când temperaturile scad frecvent sub zero grade, iar ninsorile apar în majoritatea regiunilor, pregătind țara pentru iarna extremă cu -40 de grade Celsius. Festivalul Vulturilor Aurii Octombrie este luna în care are loc Festivalul Vulturilor Aurii, în provincia Bayan-Ölgii din Munții Altai. Este unul dintre cele mai spectaculoase evenimente culturale din Asia Centrală, o competiție autentică, intensă și profund legată de tradiția kazahă a vânătorii cu vulturi. Festivalul are loc în primul weekend din octombrie și durează două zile, incluzând mai multe probe. La paradă, toți vânătorii berkutchi intră călare, purtând costume tradiționale din blană cu broderii și vulturii de 6 -7 kg pe braț. Într-o altă probă, vulturul este eliberat de pe un vârf de munte, iar vânătorul îl cheamă din vale. Se punctează obediența, viteza coborârii și precizia aterizării pe braț. Există și o probă de vânătoare simulată, în care un vânător trage o piele de vulpe în galop, iar vulturul trebuie să o lovească și să o prindă, pentru a demonstra forța și precizia atacului. Și alte jocuri tradiționale au loc în cadrul festivalului, toate derulate călare. În mijlocul ultimilor nomazi de pe planetă Viața nomadă din Mongolia este una dintre ultimele forme autentice de păstorit mobil din lume, o civilizație funcțională care se perpetuează neîntrerupt de mii de ani, legată de ritmul naturii și de relația dintre familie, animale și pământ. Datorită vechimii și unicității sale, fenomenul este recunoscut oficial ca parte din patrimoniul cultural UNESCO Între 25 și 30 la sută din populația Mongoliei trăiește încă nomad, ceea ce înseamnă în jur de un milion de oameni, fiind poate cea mai mare comunitate nomadă activă, pentru care migrația este modul de viață, nu doar tradiție. Nomazii se mută de cel puțin patru ori pe an, urmând calitatea pășunilor, apa, vânturile și temperaturile. Toamna este perioada în care familiile de nomazi își pregătesc animalele pentru iarnă și încep migrația spre taberele de iernat. Este momentul în care se poate sta într-un gher tradițional și degusta produse lactate de toamnă proaspăt preparate. Multe tabere turistice de gher încep să se închidă la jumătatea sau sfârșitul lunii octombrie, mutându-se pe logistica de iarnă. Drumul spre Mongolia Pentru a ajunge în Mongolia (unde românii pot călători fără vize, doar cu un pașaport valabil cel puțin încă șase luni), cea mai rapidă opțiune este zborul cu avionul până pe Aeroportul Internațional Ginghis Han (UBN), situat la aproximativ 50 km de capitala Ulan Bator. Nu există zboruri directe din București, ci cu cel puțin o escală la Istanbul, Frankfurt, Munchen sau Doha. O varianta care cere timp este cea care include călătoria cu trenul pe traseul de cale ferată transmongoliană (o ramificație a TransSiberianului). Traseul clasic ar include un zbor până la Beijing (China) și de acolo un drum de circa 30 de ore cu trenul până la Ulan Bator. Traseul alternativ este prin Rusia (Moscova – Irkutsk – Ulaanbaatar), dar este foarte dificil de realizat din punct de vedere logistic și al vizelor, din cauza contextului geopolitic actual generat de războiul din Ucraina. Considerată la capatul lumii de către unii dintre noi, Mongolia este unul din puținele locuri unde timpul chiar curge după alte reguli, ca într-o altă dimensiune, ruptă de civilizația modernă. Foto: Profimedia CITEȘTE ȘI: Insula Sumba, țara țesăturilor ikat, a copacilor mangrove și a cailor liberi pe plajă Călătorie virtuală pe plajele roșii fără nisip din Panjin (galerie foto) Kenneth Cobonpue, designerul care a dus rattanul în lumea filmului și a designului high-end Distribuie articolul pe: