După un proiect de patru ani, o moară din secolul al XVI-lea din regiunea spaniolă Catalonia s-a transformat într-o locuință contemporană atipică, în care vechiul și noul coexistă fericit. Procesul a fost unul dificil, prin care designerii au restaurat elemente de bază ale construcției monument istoric, iar pe altele le-au adaptat pentru ca spațiul să devină o locuință primitoare. Munca le-a fost apreciată, proiectul fiind premiat internațional, în anul 2025. Arhitecții spanioli de la Estudio Vilablanch – specializați în restaurarea spațiilor cu mare valoare istorică – au transformat această veche moară de hârtie într-o locuință de 200 mp, situată pe o proprietate de 3.000 mp și înconjurată de vii și livezi de măslini. Moli de la Vilella Baixa a fost construită în secolul al XVI-lea, fiindu-i adăugat ulterior un turn, trei secole mai târziu. Potrivit arhitecților, clădirea principală – o construcție cu trei niveluri – adăpostea o moară hidraulică pentru prelucrarea hârtiei, dar și o casă pentru familia morarului și multe spații de depozitare. Turnul octogonal, în stil maur, a fost construit în secolul al XIX-lea, iar înuntru se găsea canalul prin care era adusă apa din zona superioară a dealului și până jos, unde necesară pentru prelucrarea hârtiei. Două terase completau ansamblul, constituind o structură din piatră care lega construcția și ușura accesul la terenul din jur. Un proces dificil de transformare, cu mai multe faze și care nu s-a încheiat Transformarea a însemnat un proces lung și cu multe faze, care au urmărit să asigure atât partea funcțională a viitoarei locuințe, cât mai ales păstrarea moșteniri arhitectonice a ansamblului, cu statut de monument istoric. Dincolo de limitările legale impuse de acest statut, arhitecții și-au dorit să pună în valoare frumusețea originală a construcției, făcând tradiția și contemporaneitatea să se întâlnească în același loc. Ultima fază urmează a fi parcursă și vizează amenajarea peisagistică a terenului. Una din provocările proiectului a fost conectarea clădirilor – între care există o diferență considerabilă de nivel – într-un mod care să respecte cerințele stricte de conservare a patrimoniului și care limitau orice creștere în volum. Inițial, moara și casa erau conectate, dar fără să asigure și acces în turn. Soluția găsită de arhitecți a fost construirea unui tunel vertical, excavat de-a lungul conductei de apă și instalarea unei scări astfel încât modificările să nu altereze vizibil vechea construcție. Scara instalată, invizibilă din afară, se susține prin propriul ax, într-un mod care a limitat intervenția asupra structurii originale. Această conexiune se completează cu un pasaj săpat orizontal, care vine în prelungirea tunelului și asigură astfel acces la nivelul superior al noii locuințe. Locuința rezultată are un dormitor cu baie, cameră de zi și o mică bucătărie la parter, nivelul fiind adaptat pentru accesul persoanelor cu mobilitate redusă. Primul etaj este folosit ca zonă de noapte, cu un dormitor matrimonial, o altă cameră și o baie. Sus, în turn, o bucătărie spațioasă face legătura cu zona de zi, asigurând o vedere panoramică, în timp ce pivnița a fost transfromată într-o cramă. Tot procesul de transfromare s-a făcut pe cât posibil cu tehnici și materiale locale, punând astfel bazele unei noi locuințe, dar care celebrează valoarea istorică a clădirii și capacitatea vechilor gospodării de a-și asigura local toate cele necesare, inclusiv materialele de construcție. Proiectul arhitecților de la Estudio Vilablanch a fost atât de reușit încât a primit unul din premiile Big See 2025, competiție de arhitectură și design lansată în 2018 ca una regională, dar care a atras în timp participare internațională extinsă. Foto: Eugeni Pons Distribuie articolul pe: