O vilă construitǎ acum un secol, în Bucureşti, în stilul florentin-maur, a renăscut la capătul a cinci ani de renovări. A fost reconfigurată la interior și parțial la exterior, dar a pǎstrat arhitectura originalǎ, care a căpătat un aer modern. A devenit o bijuterie arhitecturală, în care tehnologia și funcționalitatea sunt susținute prin spațiu, proiectul fiind premiat anul acesta la Anuala de Arhitectură. Un potențial ascuns și diminuat prin modificări și adăugări succesive Stilul florentin maur combină arhitectura renascentistă italiană cu elemente cu influență islamică, fiind caracterizat de tencuiala de calcio vecchio stropită sau amprentată, coloanele cu fus răsucit și capitel floral, care acompaniau arcadele sau ferestrele, golurile în arc, arc frânt sau arc turtit, consolele cu contraforți și glafurile proeminente. Deși modul în care a ajuns în România este incert, acest stil arhitectural se regăsește des în Bucureștiul interbelic, în clădiri construite pentru personalități ale vieții politice și sociale interbelice, dar și pentru familii bogate de origine străină. Vila de față se încadrează în acest stil și a fost inițial configurată, în cea mai mare parte, cu parter, un mic subsol și parțial mansardă cu pod, plafoane destul de joase și spații modeste. Construită în mai multe etape, a suferit adăugări și modificări care au generat incoerență, multe compartimentări, dar și probleme structurale. Curtea nu era mai prejos: un foișor și un garaj ocupau spațiul, dar la garaj noul proprietar a decis să renunțe. Nici podul de peste sufragerie și seră nu şi-a mai gǎsit locul în noul proiect, ceea ce a oferit posibilitatea, în timpul renovării, de extindere pe verticală și de a lucra cu înălțimea. Aspectul final al casei, după cinci ani de renovări. Provocarea pentru arhitecții proiectului – Eliza Yokina, Andrei Butuşinǎ, Adrian Perdica şi Magda Vieriu de la Cumulus Architecture – a fost reintegrarea arhitecturii originale într-o clădire complet reconfigurată la interior și parțial la exterior, adaptată cerințelor moderne și în care tehnologia și funcționalitatea să fie susținute în spațiu. Procesul a fost unul de durată: a început în 2020 și a implicat trei autorizații de construire, din care două pentru corpul principal și una pentru extinderea foișorului și construirea pasarelei. Volumul principal a fost extins pe verticală, ferestrele cu arcade au pierdut parapetul, iar fereastra de la stradă a fost reconfigurată pentru a primi mai multă lumină de la răsărit. Arhitectura nu a avut de suferit însă, elementele definitorii ale stilului maur fiind păstrate în mare parte. Vila are în continuare tencuială de calcio vecchio stropită sau amprentată, coloanele cu fus răsucit și capitel floral care acompaniau arcadele sau ferestrele, golurile în arc, arc frânt sau arc turtit, console cu contraforți și glafuri proeminente. Noua variantă combină arhitectura și funcționalitatea Reconfigurarea spațială în întreaga vilă a fost necesară pentru reorganizarea funcțională și pentru a aduce amploare și lumină spațiilor. Astfel, au fost create două spații majore pe verticală – orangeria și sufrageria, ele devenind zonele de locuit cele mai reprezentative ale casei, alături de living și de foișorul din exterior. Spațiul sufrageriei este traversat de o cursivă metalică în care ajunge scara principală și care facilitează legătura între cele două dormitoare ale casei. Zona matrimonială se află în spatele casei, iar în dormitor, suprapus peste foișor, ajungi printr-o pasarelă metalică suspendată și vitrată pe o latură, între cele două corpuri de clădire. Astfel, etajul este privat, însă existǎ conexiune vizuală către toate spațiile de zi și către exterior. Dacă spațiile principale conțin lumina ca element central, băile sunt realizate în antiteză, cu materiale închise la culoare și lumină dozată. Într-un astfel de cadru, chiuveta cu iluminare Mario Piva redefinește relația cu lumina, în spațiul băii. Dealtfel, lumina a fost un subiect principal al amenajarii, fiind cerința aparte a beneficiarului de a exploata cât de mult posibil acest element natural, pentru ca toate zonele să poată fi iluminate pe tot parcursul zilei și a anului. Materiale puține, cu impact vizual maxim Amenajarea interioară se rezumă la puținele materiale specifice perioadei de construire a casei: mozaicuri, parchet, metal, piatră și gleturi ori tencuieli decorative, uneori interpretate în notă contemporană, dar perfect integrate în amenajare. Pe acest fundal, mobilierul din lemn închis și accentele negre construiesc un ambient funcțional și plăcut, adaptat timpurilor moderne. În câteva locuri, betonul aparent sablat este la vedere, aducînd o suprinzătoare notă industrială într-un spațiu care îmbină influența istorică și designul contemporan. Piatra și lemnul se regăsesc în piesele de mobilier din vilă, păstrând eleganța amenajării într-un stil atemporal. La exterior mozaicul și mozaicul spălat completează tencuiala de var amprentată, care a fost refăcută pe toate fațadele și în interior, în orangerie. Tâmplăria a fost proiectată special pentru această locație, din profil de oțel cu rupere de punte termică. Nota naturală dorită de proprietari prin amenajarea orangeriei se trasnpune apoi în exterior. Grădina exterioară continuă limbajul casei prin plante specifice mediteraneene, iar curtea oglindeşte cerul într-o oglindă de apă. Acest proiect primit premiul secțiunii Arhitectura amenajărilor interioare / amenajări rezidențiale și a fost nominalizat la secțiunea Arhitecturǎ construitǎ/ Arhitectura locuinței individuale, în cadrul Anualei de Arhitecturǎ 2025. Foto: Cătălin Georgescu Distribuie articolul pe: