Palatul Garnier: 150 de ani de fascinație, acasă la Fantoma de la Operă

La 150 de ani de la deschidere, Opera Garnier – unul dintre cele mai vizitate monumente din Paris – continuă să impresioneze prin designul interior opulent, prin sculpturile, busturile și mozaicurile sale. Tavanul sǎlii de spectacole, pictat de Marc Chagall, este unul din punctele forte care atrage anual circa un milion de vizitatori în palatul în care Fantoma de la Operă avea adăpost.

Proiectat de arhitectul Charles Garnier în stil eclectic, în 1875, ca parte a unui proiect ambițios a lui Napoleon al III-lea, Palatul Garnier este martorul unei lungi istorii artistice și creative. Anual, circa un milion de vizitatori vin să îl admire, peste 350.000 de oameni asistând în fiecare an la spectacolele care au loc aici.

Clădirea este situată la intrarea nordică a Bulevardului Operei din Paris, unde se ridică până la o înălțime de aproape 80 de metri.

Zonele publice ale operei, dispuse în jurul Marii Scări și a auditoriului principal, sunt alcătuite din saloane și foaiere care pot găzdui până la 2.000 de persoane pentru un cocktail. Monumentul are și un muzeu-bibliotecă și diferite studiouri de repetiții și ateliere.

Palatul Garnier a fost numit „probabil cea mai faimoasă casă de operă din lume, un simbol al Parisului, precum Catedrala Notre Dame, Luvru sau Bazilica Sacré Coeur”. Acest lucru se datorează, cel puțin parțial, utilizării sale ca decor pentru romanul lui Gaston Leroux din 1910 „Fantoma de la Operă” și, în special, adaptărilor ulterioare ale romanului în filme și popularului musical din 1986.

Un alt factor care a contribuit la acest lucru este că, fiind și cea mai scumpă dintre clădirile construite în Paris în timpul celui de-al Doilea Imperiu, a fost descrisă ca fiind singura care este „fără îndoială o capodoperă de prim rang”. Palatul Garnier este inclus în lista monumentelor istorice din 1923.

Tavanul pictat de Chagall care este o operă de artă în sine

Marc Chagall a fost însărcinat, în 1962, de către ministrul culturii de atunci, André Malraux, să picteze un tavan care sǎ-l înlocuiască pe cel original. Acesta fusese creat în 1872 de Jules-Eugène Lenepveu și se intitula Muzele și orele zilei și nopții.

Drept urmare, tavanul ilustrează acum paisprezece compozitori de operă și balet din toate perioadele, dar și Turnul Eiffel sau Concord – imagini iconice ale Parisului și principalele sale locuri muzicale, dar și Palatul Garnier. Chiar André Malraux în persoană se regăsește pictat pe tavan, întrezărit în spatele unei ferestre. Tavanul lui Chagall își propune să fie o reprezentare a „viselor și creațiilor actorilor și muzicienilor”.

Legenda ne spune că, în 1960, când asista la premiera spectacolului „Daphnis și Chloe”, pusă în scenă la Opera Garnier cu decorurile și costumele create de Marc Chagall, André Malraux s-a plictisit oarecum și și-a ridicat ochii spre tavan descoperind opera oarecum academică a lui Jules Lenepveu. Astfel cǎ, în timpul pauzei, André Malraux i-a cerut lui Marc Chagall – pe care îl admira de mult timp și îl cunoștea de treizeci de ani – să realizeze un nou plafon.

Sala de spectacole este împodobită în roșu și auriu, luminată de un candelabru imens de cristal cu o greutate de opt tone și pusă în valoare de culorile calde și strălucitoare ale tavanului lui Chagall. Teatrul în stil italian are 2.051 de locuri pe scaune acoperite cu catifea.

Spectacolul arhitecturii interioare se desfășoară pe larg în interior

Foaierele imense, bogat decorate, sunt locul preferat al publicului în timpul pauzelor. Avant-Foyer-ul se remarcă prin bolta sa acoperită cu mozaic în culori strălucitoare pe un fundal auriu, oferind o vedere magnifică asupra Marii Scări.

Marele Foyer a fost proiectat de Charles Garnier pentru a reflecta galeriile castelelor din perioada clasică. Dimensiunea sa imensă este accentuată și mai mult prin jocul cu oglinzi și ferestre. O copie a bustului lui Charles Garnier, realizată de sculptorul Jean-Baptiste Carpeaux, se află în centrul foaierului, lângă una dintre ferestrele cu vedere spre Bulevardul Operei, până la Luvru.

Rotonda abonaților, spațiul circular care era odinioară rezervat celor care aveau abonament, este acum Restaurantul Operei. Zona dedicată noii case de bilete de pe cealaltă parte, pe fațada vestică, oferă o vedere mai extinsă asupra Rotondei abonaților și are loc pentru un număr mai mare de oaspeți. Maiestuoasa Fântână Pythia de sub Scara Principală se află dincolo de Rotondă.

Rotonda ghețarului este un spațiu luminos și aerisit, cu tavanul pictat de Georges Jules-Victor Clairin și cu desene animate în tapiserii care ilustrează o varietate de băuturi, împreună cu scene de vânătoare și pescuit. Acest salon a fost adăugat după deschiderea Operei și are o notă distinctă specifică anilor 1900.

Palatul Garnier a fost teatrul principal al Operei și al Baletului Operei din Paris asociat până în 1989, când o nouă casă de operă, Opéra Bastille, s-a deschis în Place de la Bastille. Acum, la Palais Garnier sunt, în principal, spectacole de balet și, dincolo de valoarea ei culturală, rămâne o clădire emblematică pentru arhitectura Parisului.