Shiroiya Hotel Boutique și cele două lumi ale sale, care leagă tradiția și arta

Două clădiri reprezentând lumi diferite au fost unite într-un hotel boutique proiectate pentru a fi centrul vieții sociale a unui oraș din centrul Japoniei. În Shiroiya Hotel se regăsește tradiția vechilor hanuri japoneze, dar și arhitectura radicală, brută a zilelor noastre. Locul este un centru turistic și mai mult decât atât, definindu-se drept un nucleu al artei și culturii locale.

În centrul orașului Maebashi, din prefectura Gunma, Japonia, un fost ryokan (han tradițional japonez care oferă o experiență culturală autentică – camere cu podea din rogojini tatami, mese tradiționale și băi termale)cu o istorie de peste 300 de ani a primit o nouă viață. Astăzi, Shiroiya Hotel este mai mult decât un hotel boutique: este un veritabil refugiu dedicat artei, arhitecturii și designului, un loc în care trecutul și viitorul coexistă într-o formă spectaculoasă. 

Proiectul, coordonat de arhitectul japonez Sou Fujimoto, a pornit de la o întrebare aparent simplă: cum poate fi transformată o clădire abandonată într-un nou centru viu pentru oraș? Răspunsul a fost unul radical. În locul unei renovări convenționale, Fujimoto a imaginat un spațiu amplu, deschis, capabil să funcționeze nu doar ca hotel, ci și ca un fel de living room al orașului – un loc în care localnicii și vizitatorii să se întâlnească, să socializeze și să descopere arta. 

De la un ryokan de 300 de ani la un hotel al viitorului

Istoria Shiroiya începe în perioada Edo, când Shiroiya Ryokan era unul dintre locurile importante ale orașului Maebashi. Hanul tradițional japonez a fost asociat inclusiv cu personalități ale culturii și istoriei japoneze, precum scriitorul Mori Ogai și generalul Maresuke Nogi. După transformarea sa într-un hotel, în anii 1970, clădirea a fost închisă, în 2008, pe fondul declinului centrului orașului. 

În 2014, un proiect de revitalizare urbană a schimbat radical destinul clădirii. Sou Fujimoto a propus eliminarea planșeelor interioare pentru a crea un atrium spectaculos, iar structura existentă – cu grinzile și stâlpii din beton expuși – a devenit parte esențială din noua identitate arhitecturală. După șase ani de transformări, Shiroiya Hotel s-a deschis, în decembrie 2020. 

Rezultatul este un dialog fascinant între vechi și nou: Heritage Tower păstrează și reinventează clădirea existentă, în timp ce Green Tower este o construcție nouă, inspirată de peisajul și malurile râului Tone. Împreună, cele două volume creează o experiență arhitecturală neobișnuită, în care hotelul pare mai degrabă o extensie a orașului decât un obiect izolat. 

Un atrium care devine scenă

Centrul proiectului este impresionantul atrium al Heritage Tower. Cele patru niveluri ale clădirii au fost deschise pentru a crea un spațiu vertical, traversat de scări și pasarele. Sou Fujimoto îl descrie ca pe un loc care seamănă mai degrabă cu o piață urbană sau cu o curte decât cu un simplu lobby de hotel. 

Lumina naturală, betonul aparent, vegetația, mobilierul și lucrările de artă se suprapun într-o compoziție care se schimbă odată cu perspectiva vizitatorului. De la un etaj la altul, spațiul capătă alte proporții și alte relații vizuale.

Una dintre intervențiile care domină atriumul este Lighting Pipes, instalația artistului argentinian Leandro Erlich, ale cărei țevi se răsucesc și traversează spațiul asemenea unei sculpturi suspendate. Arta nu este aici un element decorativ, ci o parte integrantă a arhitecturii.

Fiecare cameră, o experiență artistică

La Shiroiya Hotel, camerele nu sunt tratate ca simple spații de cazare. Fiecare dintre cele 28 de camere este concepută ca un mic univers artistic, iar hotelul funcționează, în multe privințe, asemenea unui muzeu în care oaspetele poate locui. Patru dintre camerele-emblemă poartă semnătura unor nume internaționale: Jasper Morrison, Michele De Lucchi, Leandro Erlich și Sou Fujimoto. Fiecare creator a interpretat spațiul prin propria filosofie de design.

În Jasper Morrison Room, lemnul și piatra creează atmosfera unei încǎperi de artă calde și minimaliste. Designerul britanic a optat pentru o estetică discretă, inspirată de filosofia sa „super normal”, iar camera nu are televizor, încurajând o experiență mai contemplativă. Michele De Lucchi Room este o reinterpretare spectaculoasă a tradiției japoneze itabuki. Nu mai puțin de 2.725 de șindrile din lemn formează un înveliș care filtrează lumina și creează un joc subtil de umbre, evocând atmosfera unei cabane tradiționale de munte. 

În Leandro Erlich Room, instalația artistică pornește de la un element banal și, de obicei, ascuns: țevile. Tuburile din alamă devin însă protagonista decorului, continuând tema instalației din atrium și apărând inclusiv în mobilier și în detaliile băii. Sou Fujimoto Room duce mai departe ideea de natură și regenerare. Tonurile de alb și gri sunt completate de vegetație, iar frunzele de ficus introduc în interior senzația de creștere și transformare – un concept care se regăsește și în arhitectura hotelului. 

Arta ca parte din experiența cotidiană

Dincolo de cele patru camere speciale, hotelul adăpostește lucrări ale unor artiști japonezi și internaționali, transformând traseul prin clădire într-o veritabilă experiență expozițională. În acest context, granița dintre arhitectură, interior și artă dispare aproape complet. 

Ideea este esențială pentru filosofia proiectului: arta nu este rezervată unei galerii, ci devine parte din viața de zi cu zi. Oaspetele o întâlnește pe coridoare, în camere, în spațiile comune și în atrium.

Un nou punct de întâlnire pentru Maebashi

Miza proiectului depășește însă designul spectaculos. Shiroiya Hotel a fost conceput ca un instrument de revitalizare a centrului orașului Maebashi. Sou Fujimoto și-a imaginat clădirea ca pe un spațiu deschis comunității, capabil să atragă artiști, designeri, localnici și călători. Astfel, hotelul devine un exemplu de reconversie în care patrimoniul nu este conservat prin înghețarea sa în timp, ci prin transformare. Clădirea veche nu este ascunsă, ci lăsată să-și arate structura, imperfecțiunile și memoria, în timp ce intervențiile contemporane îi oferă o nouă funcțiune și o nouă identitate.

Experiența este completată de restaurant, cafenea, patiserie, brutărie, bar, ceainărie și spații de wellness. Restaurantul principal, Shiroiya the Restaurant, a fost inclus în ghidul gastronomic Gault & Millau timp de patru ani consecutivi, consolidând dimensiunea culturală a proiectului. 

Când hotelul devine destinația

Shiroiya Hotel este, în esență, o poveste despre transformare. Despre cum o clădire abandonată poate deveni un catalizator pentru regenerarea unui oraș și despre cum arhitectura poate crea nu doar spații, ci și comunități. În loc să reproducă imaginea convențională a luxului, hotelul propune o altă definiție: luxul de a locui într-o operă de artă, de a descoperi un spațiu din perspective diferite, de a experimenta arhitectura și de a transforma o simplă călătorie într-o experiență culturală.

La Shiroiya, trecutul de peste trei secole nu este șters pentru a face loc modernității. Dimpotrivă, el devine materia primă din care este construit viitorul. Iar acesta este, poate, cel mai sofisticat lux pe care îl poate oferi arhitectura contemporană: posibilitatea de a transforma memoria în experiență.

Foto: Profimedia