Reconversie reușită în Olanda: din bază militară germană în cartier rezidențial

Într-o zonă împădurită de la marginea orașului Arnhem, în Olanda, un fost complex militar a primit o nouă utilizare, devenind cartier rezidențial printr-un proiect de reconversie derulat de cunoscuta firmă de arhitectură MVRDV. Imobilele vechi au fost renovate, iar în locul clădirilor dispărute au apărut locuințe terasate, integrate în pădure și care caută să reducă aproape complet granița dintre locuință și natură.

Proiectul face parte din masterplanul Buitenplaats Koningsweg, realizat tot de MVRDV în 2010, fiind construit între 2018 și 2024. Cele trei clădiri rezidențiale au împreună aproape 5.000 de metri pătrați și sunt cunoscute drept casele din pădure.

De la bază militară la zonă rezidențială

Povestea locului începe în timpul celui de-al doilea război mondial. Zona a fost amenajată de armata germană, care a construit aici barăci, buncăre și clădiri pentru locuire și logistică. La acel moment, pentru a ascunde funcția militară a complexului, multe dintre construcții au fost proiectate să semene cu ferme obișnuite, ceea ce a ușurat cumva sarcina reconversiei lor ulterioare.

După război, complexul a fost preluat de armata olandeză și modificat de mai multe ori. În timp, clădirile rămase au fost vândute, iar în 2012 au fost incluse pe lista monumentelor naționale din Olanda.

Arhitectura prezentului este reintepretarea celei trecute

Reconversia acestei zone – realizată de MVDRV împreună cu Buro Haro – a trebuit, prin urmare, să respecte regulile de protejare a patrimoniului. Masterplanul a propus două direcții: clădirile istorice care mai existau urmau să fie păstrate, iar cele care dispăruseră puteau fi reconstruite. Ne-am întrebat cum ar putea intervențiile moderne să atragem atenția asupra istoriei lor, păstrând în același timp integritatea acelei deghizări? Răspunsul nostru a fost să facem orice modificare extrem de lizibilă. Delimitarea clară dintre elementele vechi, noi și reconstruite, împreună cu detaliile neașteptate, cum ar fi pereții buncărurilor groși de un metru ai clădirilor istorice, îi ajută pe oameni să vadă intuitiv povestea sitului, spune Nathalie de Vries, partener fondator MVDRV.

Urmând regulile stabilite de registrul monumentelor naționale, clădirile existente, în mare parte din cărămidă, au fost păstrate (în cazul construcțiilor germane originale) sau transformate (în cazul construcțiilor olandeze ulterioare) cu modificări precum uși noi și ferestre de mansardă, clar identificabile prin finisajele lor gri închis.

Transformarea clădirilor a dus și la o transformare a peisajului înconjurător, parte a unui coridor natural care se întinde de la Parcul Sonsbeek din centrul orașului Arnhem și până la Parcul Național Hoge Veluwe. Primul pas în strategia de amenajare peisagistică a fost reducerea la minimum a intruziunii în cadrul natural, mergându-se pe varianta unor alei înguste care să permită naturii să prospere între elementele construite.

Case noi, dar cu legătură cu trecutul

Clădirile demolate anterior au fost reînviate ca imobile de aceeași formă și dimensiune, finalizate din materiale gri deschis, în conformitate cu statutul de monument național al sitului. Așa au apărut noi clădiri proiectate de MVRDV, fiecare găzduind șapte locuințe.

Culoarea cenușie a fațadelor nu este întâmplătoare, ci face referire la clădirile care au existat cândva în acest loc și care nu mai pot fi recuperate. În loc să copieze vechile construcții, arhitecții au creat versiuni contemporane ale acestora.

Fiecare clădire găzduiește șapte locuințe, iar viitorii proprietari au putut alege dintre mai multe variante de plan, adaptate nevoilor și stilului de viață al fiecărei familii. Este o soluție interesantă pentru un proiect rezidențial: exteriorul păstrează o imagine unitară, în timp ce interiorul este personalizat.

Nu există grădini private clasice împrejmuite cu garduri: spațiul exterior este lăsat cât mai liber, iar între clădiri există suprafețe comune generoase atât în față, cât și în spate.

Casele suspendate – piese de design

În nordul complexului, într-o zonă delimitată de câmpuri, păduri și poieni, cu foarte puține structuri existente, planul general include 11 clădiri rezidențiale disponibile pentru închirieri de vacanță. Proiectate de diverși arhitecți ca răspuns la un concurs de design, aceste clădiri rezidențiale se joacă cu tema deghizării, luând forme precum o cabană de vânătoare, o casă în copac, o grămadă de lemne și sau un vechi turn de veghe.

Unul dintre cele mai spectaculoase detalii ale proiectului este modul în care unele dintre aceste case ating terenul: locuințele sunt ridicate deasupra solului, părând să plutească în pădure.

Structuri vechi, norme noi de sustenabilitate

Sustenabilitatea a fost una din direcțiile proiectului. Structura pereților și a acoperișurilor noilor construcții este realizată din cadre din lemn, iar pentru subsoluri și plăcile de pardoseală a fost folosit beton care conține agregate reciclate. Terasele suspendate sunt realizate din plastic reciclat, materiale prin cre s-a încercat limitarea resurselor noi folosite, dar și a impactului construcției asupra mediului.

Deși clădirile noi au o imagine minimalistă și sobră, acoperișurile și pereții nu sunt doar elemente estetice. Suprafețele gri sunt întrerupte de panouri solare de dimensiuni mari, integrate în arhitectură. Ferestrele sunt generoase pentru a crește iluminatul natural, cu geamuri triple și nivel ridicat de izolație, pentru a reduce peirdera de energie prin suprafețele vitrate. Rezultatul este unul foarte bun din punct de vedere energetic: cele 15 locuințe din centrul clădirilor noi sunt neutre din punct de vedere energetic, iar cele șase case de la capete se apropie de acest nivel.

Și zona dedicată mașinilor a fost gândită în cadrul conceptului de sustenabilitate. Locurile de parcare sunt amplasate sub clădiri, nefiind necesară ocuparea terenului cu parcări, în jurul caselor. Spațiile sunt pregătite pentru încărcarea mașinilor electrice și includ locuri pentru biciclete. Ideea este de a face mai ușoare alegerile de transport mai puțin poluante.

Poate cel mai interesant aspect este că natura din jur nu a fost tratată doar ca un fundal frumos pentru noile locuințe. Fațadele includ cutii speciale pentru cuibărit și adăpostirea liliecilor, iar iluminatul exterior a fost planificat împreună cu un ecolog pentru a reduce efectele asupra liliecilor, păsărilor și altor animale. Este o abordare importantă într-o zonă aflată în Veluwe, una dintre cele mai valoroase regiuni naturale ale Olandei și cea mai mare zonă terestră din țară inclusă în rețeaua Natura 2000.

După un deceniu și jumătate de dezvoltare, planul general al MVRDV și Buro Harro a permis păstrarea importanței istorice a Buitenplaats Koningsweg, fiind în același timp dezvoltat și modernizat continuu ca mediu de locuit și de lucru, redând vitalitatea acestei piese curioase din istoria olandeză.