Iată un exemplu de grădină contemporană cu rădăcini în filosofia cunoscutului pesagist olandez Piet Oudolf, reinterpretată într‑o manieră mai domestică, mai controlată și mai orientată spre confortul rezidențial. În jurul unei case americane, peisajul natural se întinde fluid și în straturi, până la stejarii maturi în jurul cărora se construiește compoziția. Peisajul este construit ca un ecosistem ornamental în care vegetația perenă, ierburile decorative și arbuștii deciduali sunt stratificați pentru a crea profunzime și textură vizuală bogată indiferent de anotimp. Elementele dominante ale sitului sunt stejarii maturi, iar în jurul lor este gândit totul pentru a-i pune în valoare. În varianta sa originală, grădina a fost amenajată de olandezul Piet Oudolf, de unde și conceptul grădinii naturaliste, în care totul se dezvoltă în ritm natural, dar perfect controlat. Peisagiștii de la Boxleaf Design au actualizat amenajarea, păstrând-o în logica inițiașă, dar aducând-o într-o zonă contemporană, adecvată timpurilor. Regăsim aici abundența ierburilor ornamentale ca structură de bază, completată de o paletă de plante perene cu floră discretă și frunziș interesant, construind împreună o masă vegetală în mișcare, cu ritm și naturalețe în locul unei manifestări florale spectaculoase. Peisagiștii de la Boxleaf Design păstrează această direcție, însă o rafinează într‑o estetică mai curată, mai domestică, cu plante sculpturale care adaugă ordine și claritate. Plantările sunt stratificate și ondulate, ceea ce creează o senzație de profunzime și fluiditate, îmbrăcând arhitectura casei, definită prin lemn și piatră naturală și semnată de Walker Warner. Vegetația naturalistă, dar ordonată, completează perfect această arhitectură, rezultând un contrast între liniile curate ale clădirii și textura bogată a grădinii. Când plantele sălbaltice sunt domesticite și incluse în grădină În această compoziție, trăsătura naturalistă a grădinii gândite de Piet Oudolf se regăsește în alegerea plantelor, adesea specii provenite din mediul sălbatic și domesticite prin preluarea în regim de creștere controlată. Ierburile decorative – precum Panicum virgatum – sunt cele care aduc volum și mișcare, evoluând coloristic în raport de sezon. Plantele perene vin cu variație cromatică și textură: de la nuanțe diferite de violet de lavandă, iarba mâței (Nepeta Walker’s Low) și verbină înaltă (Verbena bonariensis) și până la albul aadus de floarea albinelor (Gaura lindheimeri) sau de codița șoricelului. Lor li se adaugă arbuști precum trandafirii, liliacul californian și buxus, care construiesc structură, în timp ce planta făclie (Knifolia) vine cu accentele florale portocalii, care se desprind vizual pe fundalul grădinii. Foto: Boxleaf Design CITEȘTE ȘI: Ecosistemul suspendat din Amsterdam, unde sustenabilitatea este spectacol arhitectural La pas prin cea mai romantică grădină din lume: Giardino di Ninfa Flor & Fjære: cum o insulă bătută de vânt a devenit grădina exotică a Norvegiei Distribuie articolul pe: