Brâncuși, dincolo de sculptură – în centrul unei expoziții eveniment la MoMA

La 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, MoMA – Museum of Modern Art din New York – îi dedică una dintre cele mai ample expoziții organizate în ultimii ani, transformând etajul al șaselea în întregime într-o incursiune în universul artistic al sculptorului român.

Deschisă publicului între 25 octombrie 2026 și 27 februarie 2027, Brancusi: The Artist and His Studio propune o perspectivă diferită asupra operei sale: atât prin intermediul sculpturilor care au schimbat limbajul artei moderne, cât și prin reconstituirea contextului în care acestea au prins formă.

Mai mult decât un spațiu de lucru, atelierul lui Brâncuși de pe Impasse Ronsin, din Paris, a fost timp de peste patru decenii locuință, laborator de experimentare, loc de întâlnire cu prieteni și colecționari, dar și un spațiu în care artistul își expunea propriile creații. Între 1916 și 1957, anul morții sale, acest univers s-a transformat treptat într-o operă de artă în sine, în care sculpturile, obiectele, mobilierul și arhitectura spațiului se aflau într-un dialog permanent.

Expoziția de la MoMA aduce împreună lucrări rare, unele împrumutate din colecția Centre Pompidou din Paris, alături de piese din colecția muzeului newyorkez și de împrumuturi importante de la Solomon R. Guggenheim Museum și din colecții private. Selecția este completată de fotografii, filme, instrumente de lucru, materiale de arhivă și piese de mobilier sculptate de Brâncuși, oferind publicului ocazia de a descoperi nu doar rezultatul final al procesului său artistic, ci și mecanismele unei creații aflate într-o permanentă transformare.

Dincolo de sculptură, o viziune asupra spațiului

Unul dintre aspectele cele mai interesante ale expoziției este atenția acordată relației dintre sculptură și postament, un element căruia Brâncuși i-a atribuit un rol mult mai important decât acela de simplu suport. Pentru artist, baza putea deveni o continuare a sculpturii, o componentă esențială a compoziției, capabilă să îi schimbe proporțiile, perspectiva și relația cu spațiul înconjurător.

MoMA prezintă inclusiv postamente originale realizate de Brâncuși, cioplite manual în lemn și piatră, unele concepute special pentru anumite sculpturi. În universul său, limita dintre obiect și suport devenea uneori aproape imperceptibilă: baza nu doar susținea lucrarea, ci participa la construcția ei vizuală și conceptuală. Această abordare explică de ce artistul acorda o atenție atât de mare înălțimii la care era așezată fiecare sculptură și felului în care aceasta trebuia privită.

Un exemplu relevant este Bird in Space, ale cărei forme alungite și ascendente erau puse în valoare prin postamente înalte, în timp ce portretele erau poziționate, de regulă, la nivelul privirii. Astfel, relația dintre sculptură și baza sa devenea parte din experiența privitorului, iar postamentul contribuia la sensul întregii compoziții.

Această preocupare pentru prezentarea lucrărilor nu era întâmplătoare. Brâncuși își fotografia singur sculpturile și atelierul, încercând să surprindă relațiile dintre forme, lumină și obiecte. Nu considera expunerea o etapă secundară, ci o continuare a actului creator. Felul în care o sculptură era așezată, privită și fotografiată făcea parte din identitatea ei.

De la Pasărea în văzduh la Leda: forme esențializate

Printre lucrările prezentate se numără Leda (1926), Pasărea în văzduh (1928) și Peștele (1930), alături de versiuni ale unor teme recurente în creația sculptorului, precum Domnișoara Pogany și Sărutul.

Aceste lucrări arată cum Brâncuși a îndepărtat treptat detaliul descriptiv pentru a concentra expresia artistică în forma esențială. În loc să reproducă fidel aparența unui chip, a unui animal sau a unei păsări, el urmărea să surprindă ceea ce considera fundamental în subiectul reprezentat. Rezultatul este un vocabular sculptural în care suprafețele continue, volumele simplificate și raporturile dintre plin și gol capătă o forță proprie.

În Pasărea în văzduh, de exemplu, zborul nu este redat prin aripi desfăcute sau printr-un corp în mișcare, ci printr-o formă alungită, ascendentă, a cărei suprafață reflectă lumina. „Leda” explorează, la rândul său, mișcarea și transformarea printr-o compoziție în care forma sculpturală și suportul contribuie împreună la efectul vizual.

Pentru Brâncuși, simplificarea nu însemna sărăcirea expresiei. Dimpotrivă, eliminarea elementelor considerate secundare îi permitea să concentreze atenția asupra proporțiilor, materialității și prezenței obiectului în spațiu.

Atelierul, ultima mare operă a artistului

În 1957, înainte de moartea sa, Brâncuși a lăsat Franței, prin testament, întregul conținut al atelierului, dorindu-și păstrarea unității acestui univers. Astăzi, Atelier Brâncuși face parte din colecția Centre Pompidou din Paris, iar transferul unor lucrări și obiecte din acest spațiu la New York oferă o ocazie rară de a înțelege mai bine coerența viziunii sale artistice.

Expoziția de la MoMA nu urmărește doar să reunească sculpturi reprezentative, ci să redea contextul în care Brâncuși le-a conceput, le-a modificat și le-a pus în relație unele cu altele. Este o perspectivă care schimbă felul în care privim opera sa: sculptura nu mai este un obiect izolat, ci parte a unui ansamblu în care materialul, forma, lumina, postamentul și spațiul participă la aceeași construcție.

Pentru Brâncuşi un obiect nu exista izolat, ci intra într-un dialog cu arhitectura, mobilierul, lumina și celelalte obiecte din jurul său, iar relația nu este una pur decorativă. Ea face parte din concepția artistică și din modul în care opera își dezvăluie sensurile.

Fotografiile realizate chiar de sculptor oferă o perspectivă suplimentară asupra acestui proces. Ele surprind nu doar lucrările, ci și diferitele configurații ale atelierului, devenind documente ale unei practici în care expunerea și creația se influențau reciproc. Volumul publicat cu ocazia expoziției reunește peste 130 de fotografii realizate de Brâncuși, urmărind transformările universului său de lucru de-a lungul a patru decenii.

Păstrat astăzi de Centre Pompidou, Atelier Brâncuși este închis temporar în contextul lucrărilor de renovare a muzeului parizian. Tocmai această împrejurare face posibilă prezentarea la New York a unor piese care circulă rareori în afara colecției.

Expoziția de la MoMA capătă, astfel, o semnificație care depășește retrospectiva artistică. Ea oferă acces la un mod de a gândi sculptura în relație cu spațiul și readuce în atenție contribuția lui Brâncuși la redefinirea artei moderne. 

Organizată de Anne Umland, curator invitat, și Mia Matthias, curator adjunct în Departamentul de Pictură și Sculptură al MoMA, alături de Samantha Small, expoziția beneficiază de colaborarea specialiștilor de la Centre Pompidou. Proiectul este realizat cu sprijinul excepțional al instituției pariziene și cu finanțare generoasă din partea Institutului Cultural Român.

La 150 de ani de la nașterea sa, Brâncuși continuă să demonstreze că modernitatea sculpturii nu stă doar în simplificarea formei, ci și în capacitatea de a regândi relația dintre obiect și spațiul pe care îl ocupă. Iar atelierul său, prezentat acum la New York printr-o selecție de lucrări și obiecte care îi păstrează spiritul, rămâne poate cea mai convingătoare expresie a acestei viziuni.