Acasă la Claude Monet, în Giverny, locul unde s-a născut impresionismul

Locurile unde au trăit, au creat, au simțit cele mai puternice emoții unii artiști sunt învăluite de magie şi zeci, sute de ani dupǎ ce ei le-au părăsit. La fel este şi locuința lui Claude Monet din Normandia, plinǎ de flori, culori, obiecte restaurate aflate acolo de peste un secol. Când vizitezi casa lui Claude Monet, în Giverny, te transpui în picturile sale impresioniste.

Claude Monet a locuit în casa din Giverny timp de patruzeci și trei de ani, din 1883 până în 1926. În această perioadă foarte lungă, a amenajat după propriile gusturi, adaptând-o nevoilor familiei și vieții sale profesionale.

La început, casa – numită Casa Presei de Cidru – era mult mai mică, iar Monet a mărit-o pe ambele părți. Casa are acum doar 40 de metri lungime și 5 metri lățime.

Hambarul de lângă casă a devenit primul său studio, datorită adăugării unei podele din lemn și a unor scări care duceau la casa principală. Monet, care picta mai ales în aer liber, avea nevoie de un loc unde să-și depoziteze și să-și termine pânzele. Deasupra studioului, Monet avea propriul apartament, un dormitor mare și o baie. Partea stângă a casei era partea lui, unde putea lucra și dormi.

În casa marelui pictor din Giverny ajungi și acum parcurgând grădina plinǎ de flori în toate culorile, care se schimbă odată cu anotimpurile. Sunt cele care l-au inspirat să creeze tablouri nemuritoare, pe care cei mai mulți dintre noi le cunosc și le recunosc frumusețea.

Când pășești în faimoasa casă vopsită în roz și verde a lui Monet, ți-o imaginezi ocupată de opt copii care dau năvală dintr-o cameră în alta. La fața locului, este ușor să-ți imaginezi și drumurile lui Claude Monet între studio și grădină, atmosfera din bucătărie dimineața devreme, cu legume proaspete aduse din grădinǎ, cu oamenii care se întorceau acasă de la piață și prietenii care soseau de la Paris.

Casa are trei intrări. Cea din stânga duce la apartamentul lui Monet, cea din mijloc este intrarea principală, cea din dreapta este pentru uz domestic și duce la bucătărie. La etaj sunt apartamentele private.

Cele două aripi adăugate de Monet pot fi remarcate datorită dimensiunii ferestrelor: cele noi sunt mai late decât ferestrele părții centrale a clădirii. La celălalt capăt al casei, Monet a proiectat o bucătărie mare, potrivită pentru a pregăti mesele unei familii de zece persoane care găzduia mulți oaspeți. Deasupra bucătăriei, cele patru fiice vitrege ale lui Monet își aveau dormitoarele, în timp ce cei doi fii și ceilalți doi fii vitregi ai săi dormeau în pod.

O scară duce la etaj, către dormitorul lui Monet, care a fost recreat cu meticulozitate în 2013. Obiecte și opere de artă sunt expuse în dormitor și în baia alăturată, care se aflau acolo când Monet era în viață, inclusiv reproduceri ale picturilor prietenilor săi: Cézanne, Renoir, Signac și Caillebotte.

Claude și soția sa Alice nu împărțeau același dormitor, așa cum era obișnuit în clasa medie superioară, dar exista o legătură prin băi. Dormitorul foarte simplu al lui Alice este decorat cu blocuri japoneze de lemn care prezintă personaje feminine. Este una dintre puținele camere care au o fereastră spre stradă, adică spre nord, de unde se poate vedea cât de îngustă este casa. Din dormitorul ei, Alice putea să-i supravegheze pe copiii de cealaltă parte a palierului.

Iar ultima cameră de la etaj este dormitorul fiicei vitrege Blanche Hoschedé-Monet, care a fost deschis publicului pentru prima dată în 2014.

Studioul artistului

Sala de lectură, care este încă numită Micul Salon Albastru, se conectează cu cămara unde ceaiul, uleiul de măsline, condimentele și ouăle erau depozitate în dulapuri suspendate. Mobilierul în stil bambus este tipic modei japoneze a vremii. Bufetul are chei, chiar și la sertare, căci mâncarea era scumpă și, drept urmare, ținută sub cheie. 

Din cămară, se merge în primul studio al lui Monet, care mai târziu a devenit camera sa de fumat, unde pictorul își întâmpina vizitatorii, comercianții de artă, criticii, colecționarii. Pe pereți, reproduceri ale operelor marelui pictor evocă atmosfera locului din vremea lui Monet. Artistului îi plăcea să țină o evidență a fiecărei etape a carierei sale. Multe dintre originalele care au fost păstrate în această cameră pot fi văzute acum la Muzeul Marmottan-Monet din Paris.

Ca peste tot în casă, mobilierul și obiectele sunt exact aceleași, ceea ce conferă o mare autenticitate casei lui Monet. Un bust al lui Claude Monet realizat de Paul Paulin amintește că părintele impresionismului a devenit faimos în timpul vieții, deși a trebuit să aștepte până la vârsta de cincizeci de ani până a-i fi recunoscut, în cele din urmă, statutul de maestru.

Primul studio al artistului, unde a lucrat până în 1899, a fost restaurat în 2011. Restaurarea studioului i-a fost încredințată lui Hubert Le Gall, iar aproximativ 80% din mobilierul existent a fost reutilizat. Restaurarea studioului a fost susținută de o donație din partea Fundației Versailles, iar amenajarea seamănă mult cu cea din vremea lui Claude Monet. Aproximativ 60 de picturi au fost alese pentru a fi reproduse, fiind acum agățate dens pe șinele din studio, pentru a recrea atmosfera de odinioară a camerei.

Dramatism și culoare, în cea mai frumoasă zonă a casei lui Monet

Scara principală duce în sufragerie, cea mai dramatică cameră a casei. Monet – căruia nu-i plăcea moda, care era foarte întunecată și greoaie în epoca victoriană – a pictat-o ​​în două tonuri de galben, culoare vibrantă care sporește albastrul pieselor expuse în bufeturi.

Și aici, pereții sunt plini de gravuri japoneze pe care Monet le-a ales cu ochi de expert. Timp de cincizeci de ani, a colecționat gravuri ale celor mai buni artiști japonezi, în special Hokusai, Hiroshige și Utamaro. Pictorul deținea 231 de piese, îi plăcea să le vadă prin preajmă, îl inspirau foarte mult.

Sufrageria și bucătăria sunt conectate pentru a facilita servirea. Monet și-a dorit o bucătărie albastră, astfel încât oaspeții să vadă culoarea potrivită în armonie cu sufrageria galbenă atunci când ușa bucătăriei era deschisă.

Sufrageria a fost recreată până la ultimul detaliu: pe pereții galbeni atârnă colecția de gravuri japoneze. Mobilierul vopsit în galben era foarte modern pentru vremea sa. În vitrine, este vesela din ceramică albastră și setul galben și albastru, pe care Monet îl comandase pentru sărbători.

În bucătărie, răceala albastrului contrastează cu strălucirea caldă a colecției extinse de obiecte de cupru. O sobă enormă cu cărbune și lemne menținea bucătăria foarte caldă tot timpul anului. Bucătăria – cu plăcile sale albastre din Rouen, aragazul imens cu plite multiple și ustensilele de cupru – pare să aștepte încremenită întoarcerea proprietarilor.

Ieșirea se face pe scările bucătăriei, în grădină, unde o altă paletă de culoare – rozuri suave ce înclină spe alocuri pre purpuriu, accente roșii, galben curajos – se desfășoară inspirațional, pe tot timpul anului.

Culoarea roz a pereților casei și verdele obloanelor au fost alese de Monet, în vremuri în care obloanele erau vopsite în mod tradițional în gri. Monet a adăugat o galerie în fața casei, o pergolă acoperită cu trandafiri cățărători și a cultivat o plantă cățărătoare pe fațadă, pentru cǎ voia casa integrată în grădină.

Monet – un pictor care iubea culorile – a ales toate culorile din casă. Uimitorul albastru al bucătăriei, galbenul vibrant al sufrageriei, verdele viu al obloanelor și sutele de culori ale grădinii sale din Giverny se regăsesc în picturile sale. Casa din Giverny este o lecție despre culoare pe care părintele impresionismului o lasă peste timp și dincolo de opera sa, pentru toți aceia care simt bogăția culorilor ca pe o bucurie.

Foto: Profimedia