Arhitectura lui Alvar Aalto primește recunoaștere UNESCO: 13 clădiri incluse pe lista protejată

O serie de 13 situri arhitecturale construite de arhitectul finlandez Alvar Aalto și de echipa sa primesc recunoaștere la nivel global odată cu includerea, luna aceasta, în Patrimoniul Mondial UNESCO, după demersuri începute cu 40 de ani în urmă. Astfel, Alvar Aalto devine al treilea arhitect celebru, după francezul Le Corbusier și americanul Frank Lloyd Wright, ale cărui lucrări sunt considerate atât de valoroase încât devin parte din patrimoniul cultural protejat de UNESCO.

Siturile aflate acum pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO – numite generic Aalto Works – înseamnă treisprezece clădiri sau grupuri de clădiri, toate reprezentând modernismul, dezvoltarea statului social finlandez. Ele dezvăluie rolul cheie jucat de arhitectura modernă a lui Alvar, Aino și Elissa Aalto, care se caracterizează printr-o abordare umană a designului.

Potrivit Alvar Aalto Foundation, decizia de a o aproba pe Lista Patrimoniului Mondial a fost luată la finalul lunii iulie, la o reuniune a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind al optulea sit finlandez înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO. „Înscrierea pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO este o indicație clară a faptului că opera de-o viață a familiei Aalto este considerată importantă, nu doar în istoria națională, ci și în cea internațională a arhitecturii și designului, iar noi, în Finlanda, putem fi mândri de acest lucru”, spune Tommi Lindh, CEO-ul Fundației Alvar Aalto.

„Munca pregătitoare pe termen lung a dat roade. Moștenirea familiei Aalto a primit cea mai prestigioasă recunoaștere globală pe care o poate obține arhitectura”, spune Lindh.

Design și arhitectură bazate pe abordare umană

Arhitectura și designul arhitectului Alvar Aalto (1898–1976) sunt astfel celebrate și la nivel internațional, nu doar în Finlanda, unde designul și arhitectura fac parte de ceva vreme din moștenirea națională. Cei mai apropiați colaboratori ai săi, Aino Aalto (1894–1949) și Elissa Aalto (1922–1994), plus alți arhitecți și designeri care au lucrat în biroul său de arhitect, au jucat un rol major în crearea acestui corp monumental de lucrări.

Epoca modernismului din secolul al XX-lea a promovat importanța unor medii de zi cu zi plăcute și funcționale pentru toate tipurile de utilizatori, indiferent de statutul social, bogăție, sănătate, vârstă sau sex. Bunăstarea cetățenilor a jucat un rol important în dezvoltarea societății, în timp ce arhitectura și designul modern au devenit parte a identității finlandeze. Mobilierul și iluminatul, precum și legătura clădirilor cu peisajele din jur, sunt o parte inseparabilă a arhitecturii familiei Aalto.

Clădirile din seria Aalto Works, proiectate în 1920–80, sunt în șapte locații diferite și reprezintă diferite tipuri de clădiri. Toate au îndeplinit nevoile de locuință, comunitate și viața profesională și de familie. Ei încearcă să folosească mijloacele arhitecturale pentru a rezolva probleme de educație, democrație municipală, servicii publice și luare a deciziilor, servicii sociale și de sănătate, viața spirituală și timpul liber.

Site-urile Aalto Works sunt Sanatoriul Paimio (construit în 1929–33), Casa Aalto din Helsinki (1935–36), Zona rezidențială Sunila Pulp Mill din Kotka (1936–38, 1947, 1951–54), Vila Mairea din Pori (1938–39), Primăria Säynätsalo (1949–52), Universitatea din Jyväskylä, campusul Aalto (1951–71), Centrul Civic Seinäjoki (1951–87), Casa experimentală Muuratsalo din Jyväskylä (1952–54), Casa de Cultură din Helsinki (1952–58), Institutul Național de Pensii (KELA) din Helsinki (1953–57), Studio Aalto din Helsinki (1954–55, 1962–63), Biserica celor Trei Cruci din Imatra (1956–58) și Sala Finlandia din Helsinki (1962/1967–75).

Un statut obținut după demersuri pe termen lung și în mai multe etape

Înscrierea arhitecturii familiei Aaltos pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO este rezultatul unor demersuri în multe etape și care are rădăcini cu 40 de ani în urmă.

Fabrica și zona rezidențială Sunila au fost propuse pentru lista provizorie a Finlandei încă din 1986. Câțiva ani mai târziu, Villa Maire a fost luată în considerare alături de Sunila, dar niciuna nu a ajuns pe listă. În schimb, Sanatoriul Paimio a fost adăugat pe lista provizorie actualizată propusă pentru includere în Lista Patrimoniului Mondial în 2004, dar nu a ajuns atât de departe încât să fie analizat de comitet în 2007.

În urma acestui fapt, a apărut ideea unei serii de situri arhitecturale Aalto, numită Aalto Works, celelalte construcții fiind adăugate pe lista provizorie a Patrimoniului Mondial UNESCO din Finlanda în 2021.

Ministerul Educației și Culturii a desemnat Agenția Finlandeze pentru Patrimoniu să preia responsabilitatea de a pregăti propunerea în sine în perioada 2022-2024, în strânsă colaborare cu Fundația Alvar Aalto, ICOMOS Finlanda, proprietarii siturilor Aalto, orașe și diverse organisme oficiale. Propunerea a fost înaintată Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO la 1 februarie 2025, iar decizia includerii a fost luată în iulie 2026.

„Arhitectura și designul sunt o parte fundamentală a imaginii naționale a Finlandei, iar înscrierea va crește semnificativ aprecierea și recunoașterea internațională a designului finlandez, consolidând poziția Finlandei ca țară de top în domeniul expertizei în design”, spune directorul muzeului de la Fundația Alvar Aalto, Jukka Savolainen.

Ce înseamnă statutul de Patrimoniu Mondial UNESCO?

Lista Patrimoniului Mondial UNESCO include 1.248 de situri – culturale, naturale sau combinații ale celor două, Finlanda având ân prezent alte șapte situri incluse pe această listă. Scopul Convenției Patrimoniului Mondial UNESCO este de a identifica, proteja și conserva patrimoniul cultural și natural de importanță globală prin cooperare internațională.

Seria Aalto Works reprezintă arhitectura modernă finlandeză a secolului al XX-lea și completează o listă ale cărei situri internaționale de arhitectură modernă includ seria de 17 clădiri Le Corbusier (2016) și setul de opt clădiri ale lui Frank Lloyd Wright (2019).