Când secolul XIV se mută în actualitate: salvarea unei case vechi vine din istorie și materiale actuale

Cum transformi o locuință aflată într-o clădire din secolul al XIV-lea fără să-i ștergi povestea? Un proiect realizat în centrul istoric al orașului italian Padova oferă un răspuns elegant: nu ascunzi trecutul, ci îl lași să vorbească și îi adaugi doar câteva accente contemporane bine alese.

Situată la câțiva pași de celebrele monumente ale orașului, inclusiv de Capela Scrovegni și complexul muzeal Eremitani, locuința ocupă etajul al doilea și mansarda unei clădiri medievale. În locul unei renovări convenționale, arhitecții au ales o abordare bazată pe simplitate și autenticitate.

Înapoi la esența clădirii

Primul pas a fost unul de „curățare” a spațiului. Arhitecții italieni de la DDBA au decis să fie îndepărtate finisajele adăugate în deceniile recente – tencuieli, placări și pereți din gips-carton – pentru a scoate la lumină structura originală a clădirii. Astfel, zidurile din cărămidă și grinzile vechi din lemn au redevenit elementele principale ale interiorului.

În loc să fie mascate, imperfecțiunile au fost păstrate la vedere. Urmele lăsate de timp, diferențele dintre materiale și neregularitățile construcției spun povestea celor aproape șapte secole de existență ale clădirii. Rezultatul este un interior sincer și autentic, în care istoria nu este decor, ci parte din viața de zi cu zi.

O intervenție contemporană cu efect spectaculos

În acest cadru dominat de materiale vechi și texturi brute apare un singur element contemporan puternic: o suprafață lucioasă și reflectorizantă care traversează întreaga locuință asemenea unei panglici metalice. Aceasta integrează instalațiile și organizează principalele funcțiuni ale casei, creând în același timp un contrast spectaculos cu cărămida și lemnul vechi.

Reflexiile multiplică lumina și sporesc senzația de spațiu, fără a concura cu caracterul istoric al clădirii. Materialele originale sunt astfel puse și mai bine în valoare, iar dialogul dintre vechi și nou devine elementul definitoriu al proiectului.

Planul locuinței respectă structura tradițională a palatelor nobiliare italiene. În centrul casei se află un salon impresionant, cu dublă înălțime, în jurul căruia sunt organizate toate celelalte încăperi. Punctul de atracție este o mezzanină suspendată, îmbrăcată complet în tablă reflectorizantă. Volumul pare să plutească între zidurile vechi și amplifică vizual dimensiunile spațiului.

Marmură, lemn și spații pentru viața de astăzi

Pardoseala originală din lemn masiv de iroko, montată în model chevron, a fost păstrată și adaptată noii compartimentări. Relația cu lemnul continuă prin intermediul unor uși glisante masive, inspirate de porțile tradiționale ale palatelor istorice italiene.

Materialele contemporane au fost alese cu aceeași atenție. Blocul băilor, insula de bucătărie și masa de dining sunt realizate din marmură franceză Noir Saint Laurent. Aceste volume din piatră neagră apar ca niște sculpturi monolitice inserate în interiorul istoric, adăugând eleganță și profunzime amenajării.

Zona de zi include bucătăria organizată în jurul unei insule centrale, spațiul de luat masa și livingul, care comunică cu o cameră dedicată proiecțiilor cinematografice. Din acest spațiu, o scară ascunsă conduce către nivelul superior, unde au fost amenajate o spălătorie, o sală de fitness pe mezzanină și un dormitor suplimentar cu baie proprie.

O casă medievală adaptată unei familii moderne

În partea destinată odihnei, un coridor prevăzut cu dulapuri și oglinzi face legătura cu dormitorul matrimonial și celelalte băi. Camera copiilor a fost tratată diferit, într-o manieră mai veselă și mai colorată. Spațiul este flexibil și poate fi împărțit în două camere separate cu ajutorul unui perete mobil. În plus, înălțimea generoasă a acoperișului a permis amenajarea unor mici platforme suspendate care pot servi drept locuri suplimentare de dormit.

Abordarea bazată pe simplitate și autenticitate a fost soluția câștigătoare aici. Secolul XIV s-a mutat în actualitate, luând cu el istoria și transformând-o în element de design interior.

Foto: Lea Anouchinsky