Creațiile a 13 tineri artiști români, la expoziția de artă emergentă BASE 2025 Instanbul

13 tineri artiști români și-au expus lucrările la Instanbul, la finalul lui noiembrie, în cadrul BASE 2025 – una din cele cele mai importante expoziții internaționale dedicate artei emergente. La ediția de anul acesta, România participă la țară invitată, lucrările tinerilor artiși explorând prin pictură, sculptură, ceramică ori fotografie, teme actuale precum identitatea, memoria, apartenența, natura umană ori transformarea percepției în era digitală.

Teme și tehnici diverse exprimă evoluția artei emergente din România, la BASE

Cei treisprezece artiști români ale căror lucrări compun expoziția Țară invitată: O incursiune în arta contemporană din România sunt Albert Kaan, Ana Gurduza, Anca Enache, Dan-Florin Dumănoiu, Ioana Aron, Ioana Miruna Morțe, Lăcră Grozăvescu, Maria Brîneț, Márk-Norbert Nebert, Mirela Cerbu, Norica-Ioana Popescu, Răzvan Năstase și Sebastian Iacob, iar creațiile lor reprezintă discipline precum pictură, sculptură, ceramică, fotografie, instalații și performance video. 

Sebastian Iacob a adus la Istanbul o serie de lucrări în acrilic cu temă animală – Leopard, Crocodile, White zebra, black zebra – și a construit o instalație monumentală on spot din baloane si fir textil – Circus, care aduce în discuție relația om-animal din acele locuri ale lumii în care animalele sunt încă folosite pentru spectacol.

Ioana Aron – artistă româncă ce locuiește în Franța – a prezentat creații pe pânză și din metal, instalații de mari dimensiuni prin care investighează procesele de transformare, memoria corporală și exprimarea emoțională.

Printr-un video performance intitulat „Prize Catharsis”, Ioana Miruna Morțe s-a manifestat împotriva presiunii de a face performanță, a perfecționismului și a standardelor meritocratice. Ea și-a manifestat opozuția alegând să distrugă într-un tocător de hârtie diplomele acumulate – mai bine de o sută, conform propriilor declarații – pentru a arăta că acestea nu dovedesc obligatoriu capacitatea unui om de a fi cu adevărat deosebit, unic ori performant.

Și alți doi artiști au adăugat amprenta foarte personală asupra lucrărilor lor. Maria Brîneț a expus o serie de sculpturi mici în alamă și ipsos ca metaforă a relației personale cu feminitatea și tradiția și în care a inclus șuvițe din propriul păr. La rândul ei, Lăcră Grozăvescu a construit amintiri textile prin patru lucrări care combină fotografia – în care apar femei care îi sunt rude – și broderia, pasiune transgenerațională în familia artistei, ca simbol al identității și apartenenței.

Una din prezențele colorate la expoziție a fost Norica-Ioana Popescu – autoarea unui autoportret care vorbește despre legătura afectivă cu animalele de companie. În tablou, artista alături de cățelușa ei Cara, salvată dintr-un șanț și despre care spune că este imaginea devotamentului și a legăturii indestructibile dintre om și un animal care îi este credincios.

O tehnică aparte a fost adusă de Márk-Norbert Nebert, care a expus o serie de lucrări grafice prin care caută să surprindă tensiunea dintre individ și colectiv, dependență și alegeri imposibile. Toate creațiile pe care le-a expus au fost realizate integral nu pictând, ci desenând cu pixul, instrument despre care spune că oferă surprinzător de multe din punct de vedere vizual raportat la cât este de rigid în posibilitățile de utilizare.

Anca Enache folosește fotografia pentru a explora conexiunea intimă dintre om și natură și modalitățile în care memoria și identitatea se leagă de spațiile naturale. Ana Gurduza prezintă o serie de desene în tuș și piese ceramice ce funcționează ca meditații vizuale asupra echilibrului, trecerii timpului și transformării.

Răzvan Năstase creează lucrări în tehnici mixte pe panouri de lemn, reflectând asupra percepției senzoriale și asupra tensiunii dintre dorința de a simți și experiența amorțelii. Albert Kaan propune lucrări ce explorează dinamica spațiului și relația dintre obiect, corp și privitor, iar Dan-Florin Dumănoiu explorează relația dintre corp, peisaj și percepție, prin reinterpretarea unor norme comune în societatea noastră.

Iar Mirela Cerbu construiește instalații modulare care surprind fragilitatea naturii și modul în care aceasta reacționează la acțiunile umane: lucrarea sa este o metafortă pentru cum natura ajunge să se protejeze singură atunci când oamenii nu mai au grija ei.

BASE a devenit platformă importantă pentru artă emergentă

Derulată între 26–30 noiembrie 2025, la Istanbul, BASE a reunit peste 150 de artiști tineri sub tema „Granițe și Posibilități”, explorând limitele identității, memoriei, percepției și spațiului. BASE a devenit una dintre cele mai importante expoziții de artă dedicate artiștilor emergenți din Turcia.

Lucrările expuse de tinerii artiști la expoziția de anul acesta au ocupat patru etaje ale The Ritz-Carlton Residences, expunând lucrări de inspirație contemporană, dar și inspirate din bogata tradiție populară a Turciei.

Prezența României la BASE 2025 a fost susținută de Trendyol, principalul sponsor și partener cultural al BASE 2025. Trendyol Art este sponsor principal al BASE de patru ani și oferă artiștilor tineri atât vizibilitate digitală, cât și oportunități de conectare cu colecționari și noi comunități. Ca parte a acestei colaborări, Trendyol Art susține programul Țară invitată prin care, în 2024, a prezentat artiști din Azerbaidjan, anul acesta aducând arta emergentă din România.

Trendyol Art, inițiativa culturală a Trendyol Group, susține arta emergentă și urmărește să crească accesul publicului larg la artă contemporană. Lansată în 2021, platforma găzduiește astăzi aproape o mie de lucrări de la peste 150 de artiști independenți, ajungând la milioane de utilizatori.