Portret Piet Oudolf: maestrul grădinilor naturaliste care au remodelat peisagistica

Pentru designerul olandez Piet Oudolf, frumusețea unei grădini nu se oprește odată cu trecerea florilor. Tulpinile uscate, semințele, ierburile ornamentale și formele plantelor în timpul iernii fac parte din același peisaj: sunt cele care definesc grădinile naturaliste, construite în jurul evoluției indiferent de anotimp. Aceasta este filozofia pe care Oudolf, cel mai influent peisagist al ultimilor decenii, a lansat-o și care s-a impus de la sine, schimbând abordarea asupra grădinilor contemporane.

Omul care a consacrat naturalismul în peisagistică

Născut în 1944, la Haarlem, în Olanda, Piet Oudolf nu a pornit deloc dintr-o familie de horticultori și nici nu a studiat peisagistica de la început, așa cum s-a întâmplat cu alți specialiști recunoscuți în domeniu. Într-un interviu acordat revistei Horticulture, Oudolf povestea că a lucrat până în jurul vârstei de 25 de ani în restaurantul familiei sale. La un moment dat și-a dat seama că nu își dorește să facă asta toată viața și a acceptat un job temporar într-un centru de grădinărit, în perioada sărbătorilor de iarnă. A rămas apoi și în primăvară pentru a ajuta la înmulțirea plantelor, context în care și-a descoperit pasiunea pentru horticultură.

Un moment decisiv în cariera sa horticolă a venit după câțiva ani, când a constatat că nu găsea plantele pe care voia să le folosească în proiecte. Din cauza acestei frustrări, el și soția sa Anja și-au vândut casa și, în 1982, au cumpărat o fermă veche în localitatea Hummelo (Țările de Jos), unde au înființat propria pepinieră specializată în plante perene și graminee ornamentale. Aici a experimentat Oudolf toate ideile și principiile sale, grădina din Humello fiind considerată de mulți drept cea mai importantă lucrare a sa.

Timp de aproape 40 de ani, grădina personală a lui Oudolf a fost deschisă publicului, vizitatorii având ocazia să vadă pe viu ce înseamnă să transformi plante perene sălbatice în piese valoroase într-o amenajare exterioară, abordare care a influențat decisiv peisagistica de astăzi.

Piet Oudolf a devenit unul dintre cei mai influenți designeri de grădini și o figură centrală a mișcării New Perennial, cu proiecte de peisagistică realizate în Statele Unite, Marea Britanie, Olanda și Germania. De-a lungul carierei, a primit numeroase distincții, printre care Medalia Veitch Memorial, acordată de Royal Horticultural Society în 2002, Premiul Sikkens în 2022 și Elisabeth Medal of Honour, oferită în 2023, la Chelsea Flower Show.

Astăzi în vârstă de 82 de ani, Piet Oudolf locuiește în continuare în Humello, iar grădina sa nu mai este accesibilă publicului din 2018. Pe site-ul său oficial apare explicit mențiunea că aceasta rămâne permanent închisă, dar rămâne una dintre cele mai influente grădini private create vreodată.

Filozofia naturalistă a lui Piet Oudolf și mișcarea New Perennial

Principala catacteristică a filozofiei lui Piet Oudolf se bazează pe o abordare naturalistă, inspirată de ecosisteme reale, în ideea că grădina trebuie să fie interesantă tot anul, inclusiv în stadiile de ofilire sau iarnă. A introdus conceptul de grădină ca proces, nu ca imagine statică. În acest context, a redefinit modul în care designerii folosesc plantele perene și ierburile ornamentale, arătând că sezonalitatea, structura și decăderea pot fi elemente estetice.

Mișcarea New Perennial, cunoscută și ca noul stil de plantare cu plante perene, propune o abordare mai apropiată de natură. În locul straturilor de flori organizate strict după culori sau înălțimi, designerii folosesc grupuri ample de plante, ierburi ornamentale și specii perene care se devzoltă și se schimbă odată cu anotimpurile. Piet Oudolf este unul dintre cei mai importanți reprezentați ai acestei direcții. El privește grădina ca pe un proces viu, nu ca pe o imagine care trebuie să arate perfect în fiecare zi. Florile sunt importante, dar la fel sunt frunzele, tulpinile, formele semințelor și felul în care plantele se mișcă în vânt.

Considerat pionier al unei noi estetici în peisagistică, Oudolf a influențat și influențează în continuare arhitecți, designeri și grădinari din întreaga lume – precum James Corner Field Operations, Diller Scofidioo, Noel Kingsbury – să lucreze cu plante perene, ierburi ornamentale și compoziții naturaliste. Și totuși, Oudolf nu se consideră neapărat fondatorul unei mișcări, ci preferă să fie privit ca un grădinar care lucrează cu plantele și cu felul lor natural de a crește.

Principiile grădinilor lui Piet Oudolf

În grădinile sale, plantele sunt personajele principale. Construcțiile decorative au un rol secundar. Nu este nevoie de multe elemente artificiale atunci când formele, culorile și texturile vegetației pot crea un peisaj interesant. Un prim principiu este folosirea plantelor perene și a ierburilor ornamentale. Acestea trăiesc mai mulți ani și oferă grădinii o structură stabilă. În fiecare sezon arată diferit, iar unele își păstrează silueta decorativă chiar și după ce florile s-au uscat.

O altă caracteristică este plantarea în grupuri dense, numite și matrice vegetale. În loc să așeze fiecare plantă separat, Oudolf combină specii diferite în suprafețe ample, care creează senzația unei pajiști naturale și oferă adăpost și hrană pentru insecte și alte viețuitoare. Compozițiile sunt gândite astfel încât plantele să se completeze reciproc: unele oferă volum, altele adaugă înălțime, culoare sau mișcare. Rezultatul trebuie să fie interesant în toate anotimpurile și să se dezvolte firesc, fără intervenții permanente.

Plantele semnătură ale lui Piet Oudolf sunt perene și ierburi ornamentale cu structură puternică, interes în toate anotimpurile și silhouette frumoasă chiar și după ofilire. Printre ele – ierburi ornamentale precum Calamagrostis, Molinia, Panicum, plantele perene structurale precum echinacea, rudbeckia, phlomis și allium, alături de câteva favorite personale precum agastache, Astrantia Roma, Actaea Queen of Sheba și Allium Summer Beauty.

Cele mai frumoase proiecte semnate Piet Oudolf

High Line din New York

Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale este High Line, un parc public amenajat pe traseul unei foste linii de cale ferată suspendate din Manhattan.

Proiectul a fost realizat în colaborare cu Field Operations și Diller Scofidio + Renfro. Piet Oudolf a avut un rol esențial în alegerea și organizarea plantelor. A creat compoziții care amintesc de vegetația spontană ce crescuse pe vechea cale ferată, înainte ca aceasta să fie transformată în parc.

Lurie Garden din Chicago

Situată în Millennium Park, Lurie Garden este o altă grădină emblematică. Piet Oudolf a realizat designul plantărilor, în colaborare cu echipa de peisagistică a proiectului.

Grădina se află în apropierea Institutului de Artă din Chicago și a celebrului Cloud Gate, cunoscut și sub numele de The Bean. Este organizată în zone cu caracter diferit, iar plantele formează suprafețe dense, cu texturi și înălțimi variate.

Vlinderhof din Utrecht

În Olanda, în Maximapark din Utrecht, se află Vlinderhof, grădină realizată în 2014, pornind de la inițiativa comunității locale. Proiectul este un exemplu expresiv pentru cum o grădină publică poate deveni un loc de întâlnire pentru comunitate.

Oudolf a creat aici o compoziție bogată în plante perene și ierburi ornamentale, cu grupuri de vegetație care se schimbă de la un sezon la altu. Numele Vlinderhof se traduce prin curtea fluturilor, iar grădina oferă un mediu atractiv pentru insectele polenizatoare.

Vitra Campus din Germania

O grădină contemporană cu impact vizual puternic, parte a campusului Vitra, care include Muzeul de Design, dar și alte clădiri, într-un ansamblu unic de arhitectură contemporană care a devenit reper și sursă de inspirație pentru designul interior și exterior.

Noul standard în peisagistică se raporteaza la Piet Oudolf

Piet Oudolf a demonstrat că o grădină poate fi frumoasă și atunci când florile nu mai sunt în centrul atenției. Formele plantelor, semințele, tulpinile uscate și mișcarea ierburilor în vânt pot crea un peisaj la fel de interesant ca o grădină aflată în plină înflorire.

Abordarea sa a schimbat modul în care sunt proiectate multe spații verzi publice. În locul plasntărilor rigide și al speciilor schimbate în fiecare sezon, tot mai mulți designeri aleg plante perene, ierburi ornamentale și compoziții inspirate de pajiștile naturale. Acest stil poate susține biodiversitatea și poate reduce nevoia de replantare frecventă. Totuși, o grădină naturalistă nu înseamnă o grădină lăsată la întâmplare. Are nevoie de planificare, de alegerea atentă a speciilor și de o bună înțelegere a felul în care acestea cresc împreună.

Foto: Profimedia