Trucuri de design reușit: cum dozezi culorile casei, pentru armonie și echilibru

Amenajarea locuințelor românești se axează foarte des pe culori neutre, nuanțe potolite și alb. Românii au, în majoritate, o teamă patologică față de culoare, compozițiile de design interior curajoase cromatic fiind de admirat doar în casele altora. Teama de a nu greși, de a nu colora prea mult ori de a compune un mediu obositor prin culorile casei duce la orientarea spre neutre și non-culori. Rezultă, de obicei, o casă ternă și total neinspirată. Lucrurile se pot repara, iar culoarea readusă în case, urmând trucurile de mai jos.

În amenajările fără designer, adăugarea culorilor intră în discuție, de regulă, abia când renovarea ori finisajele au fost încheiate, iar casa a devenit fundalul anost în care accesorizarea prin culori se așteaptă să aducă o revoluție. Iar în această variantă accesorizarea înseamnă, în mare, câteva perne colorate, 1-2 tablouri, poate un covor și draperii colorate.

Un designer abordează lucrurile altfel, bazându-se pe multele valențe ale culorilor, pe care le pune la lucru în favoarea spațiului pe care îl are de amenajat. Iată care sunt trucurile de care și designerii țin seama

Iată care sunt trucurile de care și designerii țin cont când aleg culorile și lucrează cu ele pentru a transforma un spațiu într-o casă nu doar funcțională,ci și primitoare.

O singura culoare peste tot – monocromie și color drenching

Există impresia greșită că utilizarea unei singure culori în amenajare înseamnă un fundal neutru sau alb și o pată de culoare prin draperii, perne decorative sau covor.

Nimic mai greșit: amenajarea într-o singură culoare (monocromă) implică utilizarea mai multor nuanțe ale aceleiași culori, de la foarte deschis și până la foarte închis. Foarte deschis include, spre exemplu, înlocuirea albului-imaculat-care-merge-cu-orice cu un alb cu tentă colorată, prin care se face pasul spre adevărata amenajare prin culoare.

Această variație de nuanțe în cadrul aceleiași culori oferă confort vizual, prin lipsa contrastelor. În asociere cu așa numitul color drenching (utilizarea aceleiași culori de lavabilă pe toți pereții și pe tavan), păcălește ușor ochiul în privința dimensiunii spațiului, prin dispariția limitelor pe orizontală și pe verticală. Iar acest lucru este de folos mai ales în încăperile mici și foarte mici.

Monotonia se evită prin texturi diferite, prin finisaje diferite ale elementelor, precum și prin diferențele de luminozitate ori intensitate dintre nuanțele folosite. Cu alte cuvinte, ne jucăm cu nuanțe mai închise și mai deschise, dar și cu alternanța între cele mai puternice și cele mai puțin intense.

Exact cum se întâmplă în amenajarea de mai sus, unde toate nuanțele sunt variații ale unei singure culori, de la pereții și perdelele crem și până la scaunele din lemn ori covorul din fibre naturale de sisal: galben ocru. Dar putem pleca de la verde oliv sau verde celadon, roșu rubiniu sau carmin, portocaliu sau cărămiziu, roz, violet ori indigo.

Niciodată alb imaculat

Spațiul negativ este esențial în orice amenajare, pentru că oferă echilibrul vizual și permit elementelor importante să iasă în evidență. Este expresia calmului și a odihnei de care ochii noștri au nevoie pentru a percepe frumusețea. Este unul din motivele pentru care o nuanță de alb a fost desemnată culoarea anului 2026, de către Institutul Pantone.

Dar nu albul imaculat cel de care avem nevoie. Acesta devine un element adecvat într-o amenajare doar în anumite condiții, corelat cu un anume stil și cu gradul de iluminare folosit. În lumină puternică și rece, albul imaculat devine tăios, neprimitor, agresiv chiar. Este evitat de designeri, în amenajările uzuale, unde lasă impresia de loc neterminat dacă este alăturat unor compoziții complexe.

În locul albului imaculat, sunt alese în loc nuanțe de alb sau, mai exact, nuanțe extrem de deschise ale altor culori, în corelare cu lumina existentă și, mai exact, cu temperatura ei. Atât de deschise sunt aceste nuanțe încât tenta colorată devine vizibilă doar atunci când lumina scade. Până la urmă, și Cloud Dancer – albul anului 2026 – este o nuanță extrem de deschisă de grej.

Nuanțe desaturate în locul celor puternice

Culoarea pe care o folosim trebuie să nu fie atât de intensă încât să nu o putem suporta pe termen lung. Mai bine spus, să alegem o nuanță desaturată, mai puțin intensă, care să ne facă plăcere și care să nu ne obosească.

În teorie, culorile pierd din intensitate când în ele crește cantitatea de gri, astfel că devin mai terne, mai puțin vibrante. Cu cât conțin mai mult alb, cu atît culorile sunt mai deschise, iar adiția de negru le facă să fie din ce în ce mai deschise.

Așadar, putem alege culori care pierd din intensitate pentru ca au mai mult gri, dar putem migra și spre nuanțe mai deschise, jonglând nu doar cu intensitatea culorii, ci și cu luminozitatea ei. Nu există însă o formulă perfectă privind alegerea nuanțelor potrivite, ci doar nuanțe adecvate preferințelor pe care fiecare dintre noi le are în materie de culoare.

Culorile intense doar pe suprafețe mici

Culorile intense nu sunt pentru oricine: casa reflectă personalitatea celui care o locuiește, iar o nuanță intensă poate fi asociată cu succes doar unei personalități colorate.

Cum însă cei mai mulți dintre oameni își doresc confort vizual, este de preferat ca nuanțele intense să acopere porțiuni mici, lăsând suficient spațiu negativ pentru ca echilibrul să existe.

O perdea colorată (ușor de înlocuit pentru variație și odihnă vizuală), o ușă colorată ori mici piese de mobilier aduc aceste accente colorate, obligatoriu de corelat cu restul paletei cromatice.

Finisajul și texturile completează culoarea

Percepția asupra culorilor este influențată atât de lumină și de elementele din jur, cât și de modul în care acesta relaționează cu acestea și le reflectă. Ceramica lucioasă va conferi reflexii prețioase unei culori de bijuterie, tapetul strălucitor va schimba percepția asupra dimensiunii spațiului, în timp ce tencuiala stucco respinge lumina când este integral mată.

Textura poate complimenta ori, dimpotrivă, dezavantaja o culoare. Este important scopul pe care îl urmărim cu fiecare element, dacă el trebuie să iasă în evidență ori să fie funcțional, dacă ne dorim să încarce spațiul ori să se remarce doar prin simplitate.

Atenție la lumina folosită și, mai ales, la cea naturală

Cea care influențează esențial percepția asupra culorii este lumina, iar cea naturală este prima la care ne raportăm, atunci când culoarea este expusă la ea.

Lumina dinspre răsărit este rece, albăstruie și va accentua și mai mult răceala unor culori precum albastru, verde smarald, turcoaz sau indigo. Dinspre apus, lumina portocalie va face tonurile calde – roșu, portocaliu, galben, verde oliv – să fie și mai calde, iar dinspre sud, lumina va fi neutră, dar puternică.

Lumina dinspre nord are o componentă cenușie și constantă, sub care orice este gri, grej ori în alte nuanțe puternic desaturate pare tern și anost. Și totuși lumina aceasta are un avantaj: este constantă pe timpul zilei, motiv pentru care este preferată de pictori pentru orientarea atelierelor lor.

Aceste caracteristici ale luminii în raport de orientarea cardinală a încăperilor sunt esențiale în alegerea culorilor pentru pereți – alegere importantă și cu impact financiar important în orice renovare. Dacă efectul care se dorește este cald sau rece ține și de natura spațiului amenajat, cu recomandarea de utilizare a unei scheme cromatice calde pentru zonele de zi și pentru socializare și a uneia reci pentru zonele de odihnă.

Lemnul și non-culorile ca elemente de echilibru

Într-un context colorat, elementele naturale aduc echilibru vizual și căldură. Intră aici lemnul, fibrele naturale, pielea și blana, inul, cânepa și orice alt material provenit din natură și ale cărui fibre nu au fost modificate prin vopsire.

Compatibilitatea este asigurată: lemnul se integrează alături de orice culoare, adăugând o atingere naturală, căldură și confort. Parchetul, mobilierul, grinzile din tavan ori sculpturile, corpurile de iluminat,covoarele din sisal și decorațiunile sunt adiții prin care piesele naturale devin parte a amenajărilor colorate.

O altă soluție prin care paleta cromatică intensă capătă echilibru este asocierea cu alb și negru, în imprimeuri sau jocuri de culoare precum dungile sau pătratele stil șah. O pardoseală în alb și negru devine clasică într-un interior colorat, în timp ce un textil în alb și negru (dungi, șah sau animal print) este exact ce trebuie într-o compoziție cu perne pe o canapea colorată.

Timp de sute de ani, utilizarea culorii în amenajare și în garderobă a fost un semn de bogăție, derivat din faptul că textilele și, în general, toate materialele prelucrate de om includeau pigmenți al căror preț era considerabil. Cu timpul, culoarea s-a diminuat, tot mai mulți producători migrând spre nuanțe neutre pentru produsele scumpe pentru casă, printre altele pentru că acestea sunt mai versatile și atemporale în raport cu tendințele.

„Am avut o cultură colorată, dar s-a pierdut în anii comunismului, când totul s-a depersonalizat și a migrat spre gri”, declară pentru CASA LUX designerul Natalia Berezovskaia.

Ar fi momentul însă unei reveniri, spre palete cromatice mai curajoase, pentru case care, dincolo de tendințe care vin si pleacă, să reflecte mai mult ceea ce este fiecare dintre noi.