Château Laurens: amestec nebun de arhitectură veche și Art Nouveau, în sudul Franței

La jumătatea distanței dintre romantismul de sfârșit de secol și modernismul triumfător, Château Laurens – o vilă de lux de aproape 1.400 de metri pătrați din sudul Franței – oferă un mediu de locuit inspirat de călătoriile proprietarului său în Orient și de gustul său pentru Art Nouveau. 

Château Laurens – vilă palladiană caracterizatǎ prin simetrie și influențe clasice greco-romane și de templu antic – a fost construit în sudul Franței, înconjurat de un vast parc de 12 hectare, începând cu 1898, pentru Emmanuel Laurens, un călător iluminat și un visător care iubea ținuturile îndepărtate. 

Casa colorată este realizată din tâmplărie delicată, ceramică, picturi și reflexii ale luminii care inundă cele 20 de camere pe tot parcursul zilei. Pentru a-i putea păstra strălucirea, peste trei milioane de euro au alocate în fonduri regionale și europene, din 2017, fondurile acoperind restaurarea completǎ a reședinței. 

Château Laurens este un cadru unic, a cărui arhitectură și decor sunt o mărturie a esteticii Art Nouveau din Occitania. Prin obiectele aduse de proprietar din timpul călătoriilor sale, acest loc reflectă dragostea sa pentru călătorii și îmbină diverse influențe culturale mediteraneene și orientale. Ceea ce definește acest loc ca fiind excepțional este unicitatea sa. 

Structuri și texturi impresionante, în jocuri de culori și forme

Castelul are o clădire centrală mare, o sală de muzică și apartamentul privat al proprietarului. În stilul antichității clasice, fațada principală este marcată de o scară monumentală care duce la un portic mare cu coloane și pilaștri.

Ansamblul se remarcă pe un perete decorat cu papirus și flori mari de lotus egiptean. Această compoziție inspirată din antichitate este accentuată de jocul teraselor de pe acoperiș, fațadele policrome și pardoseala mozaic a galeriei cu coloane.

Reședința strălucitoare a lui Emmanuel Laurens este un exemplu remarcabil de arhitectură eclectică de sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind în același timp un castel modern și o vilă antică. Spre deosebire de multe monumente, castelul nu a suferit modificări semnificative: și-a păstrat aspectul original, precum și podoabele decorative, care constituie atracția principală a clădirii. Aceasta prezintă două registre decorative distincte: cel al castelului în sine și cel al apartamentului privat al lui Emmanuel Laurens.

Acest decor era completat de mobilier oriental, un suvenir al călătoriilor lui Emmanuel Laurens. Într-o scenografie complexă, porțelan japonez, accesorii chinezeşti care parfumeazǎ casa, amfore arabo-andaluze, scaune neo-siriene, covoare persane, textile uzbece, tapițerii otomane și ceramicǎ din Indochina compuneau un decor somptuos, după cum o dovedesc fotografiile vechi.

Aceste obiecte și mobilier rezonau cu creațiile spectaculoase ale artizanului de mobilier italian Carlo Bugatti, și anume mese mici în stil arab, fotoliile iconice și un birou spectaculos cu turle de minaret. Îmbinând stilurile Art Nouveau și orientale, acest mobilier, realizat din lemn, metal ciocănit și pergament în stil japonez, dezvăluia prestigiul spațiului.

Emmanuel Laurens nu a lăsat nimic la voia întâmplării în crearea reședinței sale somptuoase și și-a dus atenția la detalii și rafinament la apogeu, înconjurându-se de artiști renumiți ai vremii. Astfel, și-a asigurat colaborarea cu unul dintre cei mai proeminenți arhitecți din Montpellier, Jacques Février. Format la École Nationale des Beaux-Arts din Paris, absolvind în 1891, agenția sa se afla pe Grand-Rue, vizavi de magazinul decoratorului și designerului de interior Paul Arnaveilhe, care a creat numeroase piese de mobilier în colaborare cu artistul Léon Cauvy. De la aceștia, Emmanuel Laurens a comandat excepționalele piese de mobilier Art Nouveau pentru Château Laurens în 1898.

Repertoriul ornamental al pieselor ceremoniale a fost stabilit folosind tehnicile artiștilor decoratori Art Nouveau: clișeul sau șablonul. Decorațiunea murală, aplicată în nuanțe plate, fără modelaj sau perspectivă, a fost creată în 1901 de pictorul decorator marsiliez Eugène Dufour, prieten din copilărie al lui Emmanuel Laurens.

Pentru a crea aceste picturi, Dufour s-a inspirat din numeroasele colecții ornamentale ale secolului al XIX-lea, cele ale lui Owen Jones de exemplu, creând un univers floral, la jumătatea distanței dintre Art Nouveau și Orientul antic fantastic.

O viață nouă, în slujba comunității

Anii care au urmat dispariției lui Emmanuel Laurens au fost marcați de o perioadă întunecată: fără întreținere, castelul s-a deteriorat, iar mobilierul, încă la locul lui, a stârnit lăcomia multor jefuitori.

După mai bine de treizeci de ani în care complexul Belle-Isle a fost lăsat de capul său, orașul Agde a achiziționat domeniul și castelul în 1994, care au fost incluse în lista monumentelor istorice în 1996. Începând cu 2001, a fost lansat un vast program de restaurare a clădirii, punând capăt soartei tragice care amenința castelul lui Emmanuel Laurens.

În același timp, pentru a completa mobilierul istoric, autoritǎțile din Agde au achiziționat mai multe seturi de piese Léon Cauvy din anii 1900, care contribuie la contextul artistic și estetic al reședinței. Aceste seturi au fost clasificate drept monumente istorice în 2005.

În 2012, Agde a achiziționat la Paris, prin licitație publică, un dormitor excepțional, realizat de Léon Cauvy în 1898. De atunci, alte achiziții și donații au îmbogățit colecția istorică a reședinței, cum ar fi corpurile de iluminat Arts and Crafts pentru camere, ceramică din Indochina pentru scarǎ, un scaun neo-sirian și ulcioare din Uzbekistan pentru sufrageria maură, „Les Fleurs du mal” și spectaculoasa sa pătură Art Nouveau pentru birou, excepționalul „pat cu bufnițe” și noptiera asortată, proiectate de Léon Cauvy în 1898 pentru dormitorul budoar al lui Emmanuel Laurens.

Aceste achiziții și donații reprezintă punctul de plecare al proiectului de reconstrucție a spațiilor documentate de fotografiile vechi ale lui Emmanuel Laurens la începutul secolului al XX-lea.

Între modernitate și tradiție, poveștile combinate ale lui Emmanuel Laurens și ale castelului său de vis mărturisesc vitalitatea extraordinară a mișcărilor artistice și a inovațiilor tehnice care s-au desfășurat la începutul secolului al XX-lea. Ele pun implicit sub semnul întrebării lumea noastră contemporană cu privire la locul Artei și al Naturii, al curiozității culturale și științifice, într-o societate perturbată de evoluțiile tehnologice și de creșterea industrială și urbană.

Château Laurens este un loc dedicat tuturor artelor: pictură, sculptură, ebanisterie, arte decorative și industriale. Conceput ca un adevărat loc de întâlnire între o mărturie a trecutului și creația contemporană, Château Laurens este un reper în oferta culturală a orașului Agde și a zonelor înconjurătoare și este de alteptat să consolideze candidatura orașului Montpellier (aflat la o oră de mers cu mașina de Agde) pentru a deveni Capitală Europeană a Culturii în 2028.