Teatrul Grivița 53: un imobil monument istoric devine spațiu cultural modern care pǎstreazǎ urmele trecutului

Un imobil monument istoric aflat în ruinǎ, situat în centrul Bucureștiului, s-a transformat în acasǎ pentru o comunitate care iubeşte arta sub multele ei forme: Grivița 53. Betonul, oțelul, sticla, inserția sculpturală din corten au susținut un vis mǎreț și, prin implicarea a peste 14.000 de oameni, au dat naștere primului teatru privat construit în București în ultimii 80 de ani.

Bunica cu păr albastru și următorii 14.000 de finanțatori

Primul pas l-au fǎcut, în 2016, scriitoarea şi regizoarea Chris Simion-Mercurian şi soțul ei, Tiberiu Mercurian, care și-au dorit să construiască un teatru independent, pentru oamenii de azi şi pentru cei de mâine. Iar nouǎ ani mai târziu, pe Calea Griviței, la nr. 53, existǎ un loc care adunǎ o comunitate crescândă și avidă de spectacole de teatru modern, experimental, teatru-dans, teatru-acrobatic, expoziții, vernisaje, spectacole-lectură și de alte forme noi de expresivitate.

Ca acest spațiu cultural unic în România sǎ existe, cu nouǎ ani în urmǎ, Chris Simion a vândut casa bunicii sale și, cu banii obținuți, a cumpǎrat terenul din Calea Griviței nr. 53, unde era deja ridicată o casǎ veche negustoreascǎ, cu statut de monument istoric. Orice avea să fie construit aici trebuia să treacă mai întâi de hățișul autorizărilor și de mormanele de praf istoric.

Au urmat mai multe campanii de strângere de fonduri pentru finanțarea construcției, în care peste 14.000 de oameni au cumpărat simbolic câte o cărămidă pentru 53 de euro. Recunoștința față de ei este palpabilă, căci în foaierul noului teatru existǎ un loc dedicat lor: peretele celor 14.000 de ctitori, cei care au contribuit cu bani, energie, timp la transformarea unui vis în realitate.

La sumele strânse prin colectă publică s-au adăugat 1,7 milioane de euro nerambursabili, finanțare prin granturi SEE şi norvegiene. În total, s-au strâns 4,5 milioane de euro, bani care au făcut posibil proiectul. Construcția a început în martie 2023 și s-a încheiat recent, urmând acum deschiderea oficială.

Patru etaje, douǎ sǎli de spectacole, spații de expoziții, cabine de pregǎtire pentru actori, cu pereți şi pardosealǎ din beton, formulă arhitecturală care reprezintă o simbiozǎ între trecut şi viitor, între vechi şi modern – așa arată acum noua locație de pe Calea Griviței, nr. 53, devenită spațiul unei comunitǎți doritoare de artă în toate formele ei.

Pentru Chris Simion-Mercurian, este un vis devenit realitate și începutul unei noi povești.

CasaLux: Care a fost viziunea legată de acest teatru, atunci când acest proiect a pornit la drum?

Chris Simion: Viziunea? La nivel de obiect de arhitectura ne-am propus ce a ieşit, un dialog între trecut şi prezent, integrarea caselor monument istoric cumpǎrate în stare de colaps în proiectul nou, construit pe verticalǎ. Ca demers artistic, am declarat ce intenționam de la bun început: sǎ dǎm naştere unui spațiu de creație viu, spectacole fǎcute dupǎ dramatizǎri sau piese de teatru scrise special pentru Grivița 53, un spațiu care sǎ te invite la o experiențǎ, la ceva ce te transformǎ, te atinge. 

C.L.: Din punct de vedere al arhitecturii sau integrǎrii în peisajul zonei, a existat o idee de urmărit din start sau a existat încredere totalǎ în arhitectul Codrin Trițescu, în ideea cǎ va face totul cum trebuie pentru a urma acea viziune? 

C.S.: I-am dat libertate totalǎ lui Codrin. Am avut noroc cǎ suntem în acelaşi spirit şi a existat compatibilitate artisticǎ. 

C.L.: Cumva, bunica este unul dintre fondatorii principali ai acestui teatru: de la casa ei a început totul, casǎ lăsată moștenire şi care a putut fi vândută pentru a cumpăra terenul unde este azi Grivița 53. Ce i-ați spune astăzi, la capătul acestui drum?

C.S.: Cǎ îi mulțumesc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce m-a învǎțat, pentru ceea ce m-a ajutat sǎ descopǎr. Cǎ îi mulțumesc cǎ a fost cea mai cool bunicǎ, cu pǎrul albastru şi spiritul ca pǎrul, liberǎ, independentǎ, luptǎtoare. 

Lungul drum al viziunii către realitate, într-un oraș fără viziune arhitecturală

Cei nouă ani de proiect nu au fost ușori. Pornind un șantier care avea la baza o clădire monument istoric, lucrurile au mers greu și chiar foarte greu uneori, doar autorizarea durând cinci ani. Despre ce a însemnat efectiv efortul de construcție ne-a vorbit arhitectul Codrin Trițescu, omul care a construit viziunea arhitecturală asupra acestui spațiu.

Casa Lux: Proiectul Grivița 53 a fost primul proiect românesc premiat în cadrul competiției de arhitecturǎ sustenabilǎ, la Gala Lafarge Holcim. Din 5003 proiecte, au fost acordate atunci șapte premii, iar Grivița 53 a obținut Acknowledgement Prize 2017. Cum ați ajuns sǎ vǎ intersectați drumul cu noul teatru, la construcția cǎruia ați pus atâtea cǎrǎmizi? 

Codrin Trițescu: Participarea mea în acest proiect s-a subscris unor condiții şi interese profesionale şi personale. Primul a fost privilegiul de a beneficia de deplină libertate de expresie creatoare, într-un parteneriat cu oameni care au înțeles că aceasta reprezintă o condiție aproape indispensabilă pentru obținerea unui produs cultural de calitate – mă refer, desigur, la Chris Simion-Mercurian și Tiberiu Mercurian.

Al doilea interes privește preocuparea mea  pentru programul de arhitectură dedicat clădirilor de cultură și spectacol. În momentul în care Tiberiu mi-a propus sǎ colaborǎm, eram parte dintr-o echipă entuziastă care avea ca obiectiv relansarea operei din București, conform unui proiect vizionar de management cultural. Am creionat atunci un concept funcțional contemporan fundamentat pe o viziune inovativǎ şi clarǎ. Conceptul s-a realizat parțial, dar pentru mine a fost o experiențǎ extraordinarǎ. Prin urmare, am dat curs invitației de a proiecta teatrul şi am asumat-o în virtutea înțelegerii programului cultural, susținutǎ de încrederea cǎ voi avea toată libertatea de exprimare datorită compatibilității mele cu  Chris şi Tiberiu.

Şi da, câștigarea acelui premiu pentru conceptul preliminar de arhitectură a fost o validare a vizuinii noastre. Acel eveniment apreciat cu discreție a adus inclusiv primii 20.000 euro în contul proiectului. 

Casa Lux: Sunteți în spatele construcției acestui teatru, sunteți cel care l-a vizualizat pentru prima oarǎ și care a materializat cumva visul lui Chris Simion. Ce a însemnat transpunerea în arhitectură a acestei viziuni și ce mesaj transmite acum arhitectura clădirii?

Codrin Trițescu: Conceptul casei s-a născut din dorința poetică a lui Chris, susținută delicat de pragmatismul rece a lui Tiberiu. A rezultat această clădire definită de contradicția dintre farmecul registrului fațadei istorice și inserția sculpturală din Corten. Juxtapunerea celor douǎ și succesiunea liniară a spațiilor suprapuse este impusă de nevoile funcționale ale teatrului, materializate în contextul impus de forma și dimensiunile terenului.

Consider cǎ forma, textura, spațialitatea contemporane care definesc proiectul de arhitectură articulează coerent un concept spațial în care betonul, oțelul, suprafețele mari de sticlă coexistǎ cu săli înalte “black box”. Consider și cǎ volumul pe care l-am desenat la o scară controlată nu agresează clădirile istorice învecinate, ci dimpotrivǎ, demonstreazǎ cǎ modernitatea / contemporanul potențeazǎ, revitalizeazǎ, deschide cǎtre viitor ceea ce la prima vedere pare eminamente asociat trecului.

Casa Lux: Grivița 53 vrea să fie un simbol cultural pentru generațiile care vor veni. Ce îşi propune acest teatru din punct de vedere arhitectural în peisajul de azi şi de mâine al Bucureştiului?   

Am încheiat prima etapă a acestui proiect cultural excepțional. Este remarcabil prin asta nu numai cǎ o casă monument în ruină se transformă în teatru, nu numai cǎ o întreagǎ zonă reînvie, ci faptul cǎ aici se vor petrece lucruri extraordinare în domeniul culturii, într-un mod absolut inovator și vizionar. Mă aștept ca proiectul lui Chris și al lui Tiberiu, dar și arhitectura clădirii care îl susține să devină un stimul inclusiv politic capabil să provoace prefacerile mai mult decât necesare pentru București.

Este nevoie de mai mult decât de asigurarea infrastructurii de primǎ necesitate pentru ca acest oraş sǎ reintre în competiția regionalǎ privind atragerea banilor şi a oamenilor talentați. Este nevoie ACUM de o salǎ de concerte, de o nouǎ salǎ polivalentǎ, de muzee aduse în contemporaneitate, de un centru al dansului, tot aşa cum este nevoie şi de zgârie nori sau de universitǎți clasate în top 500 în lume.

Casa Lux:⁠ ⁠Cât timp a trecut între prima dumneavoastră imagine despre Grivița 53 şi deschiderea uşii acestui teatru şi care au fost cele mai mari provocǎri?   

Codrin Trițescu: Odatǎ cu câştigarea premiului la concursul Lafarge Holcim, părea cǎ totul va decurge liniar, în timp record. Nu a fost așa, ne-am confruntat cu toate provocǎrile posibile: birocratice, financiare, tehnice şi nu în ultimul rând cele pur umane, şi aici mǎ refer la reziliență psihică și emoțională în fața eroziunii subtile pe care timpul o lasă asupra unui proiect desfășurat pe parcursul a nouă ani.

Da, au trecut mai bine de nouă ani de când am creionat, cu Chris și cu Tiberiu, o listă a cerințelor privind acest teatru. Proiectarea a durat un an, execuția a durat trei, în condițiile în care a început foarte greu și a durat cu an mai mult decât perioada prevăzută inițial. Despre obținerea diverselor avize și a autorizației de construire, aș zice doar atât: cinci ani.  

Finanțarea – deși s-a bucurat de susținerea unui mare număr de persoane și companii – a impus nu numai o manieră de o puritate de-a dreptul spartană de punere în operă a conceptului arhitectural interior privind finisajele, ci chiar decizii la limită, care au dus la reducerea suprafeței clǎdirii şi modificarea parțialǎ a unor zone pe parcursul proiectǎrii.  

Casa Lux:⁠ ⁠Spuneți despre Grivița 53 cǎ este o arhi-sculpturǎ organic tehnologicǎ. Ce înseamnǎ mai exact și de ce ați ales aceastǎ formǎ?   

Codrin Trițescu: Termenul de “arhi-sculptură” face trimitere la inserția din corten de la nivelul etajelor superioare. Ea nu exprimă în exterior prin goluri şi plinuri, reflectând funcționalismul pur cu care am organizat spațiul interior, ci îl contrazice printr-o coajă sculpturală tridimensională, compusǎ din intersecția mai multor planuri cu diverse înclinații și poziții, în raport cu verticalitatea structurii principale de rezistență. Devine astfel o cochilie care protejează intimitatea actului artistic din interior.

Casa Lux:⁠ ⁠Ați construit un teatru plecând de la o clǎdire monument istoric pe care ați pǎstrat-o şi restaurat-o. Ce a fost cel mai greu de realizat din perspectiva statutului de monument istoric al clădirii de bază?

Codrin Trițescu: Cel mai greu a fost sǎ conving cǎ regulamentul de urbanism al zonei este singura normǎ care impune reguli privind conformarea clǎdirii şi cǎ înțelegerea acestuia în contextul particular al fiecǎrei parcele concrete se face cu instrumentele şi cunoştințele profesiei de arhitect. În ciuda faptului cǎ în zonele protejate din București au apărut clădiri noi absolut remarcabile, încǎ suntem tributari unui conservaționism mecanic, fǎrǎ discernǎmânt şi împins la absurd. Rezultatul: centrul oraşului abundǎ de clǎdiri istorice în ruinǎ în timp ce periferiile au fost ocupate de aglomerǎri în care interesul public nu a reprezentat o prioritate. 

Pentru conservarea realǎ a patrimoniului cu adevǎrat valoros este nevoie de o perspectivǎ de ansamblu şi nu de viziunea îngustǎ prin care se încearcǎ ținerea la distanțǎ a constructorilor. Pentru a ne înțelege oraşul şi pentru a înțelege ce trebuie sǎ facem, ar trebui sǎ evitǎm acea viziune simplistǎ în care ecologismul presupune sǎ trǎim înconjurați de copaci sau în care orǎşenii ar trebui sǎ se lupte sǎ pǎstreze / ”salveze” fǎrǎ discernǎmânt absolut tot trecutul fizic al oraşului. Trebuie sǎ nu mai idealizǎm curțile înguste şi locuințele insalubre din casele vagon pe parter în detrimentul prefacerii acestora în clǎdiri mai înalte, cu design inovativ. Trecute prin filtrele comisiilor de culturǎ, aceste clǎdiri noi ar face mai eficiente cheltuielile publice pentru strǎzi şi rețele de deservire şi ar aduce un plus la bugetul local. 

Este nevoie de o viziune mai tolerantǎ privind intervenția asupra clǎdirilor din zonele protejate în favoarea salvǎrii acelor pǎrți a acestora cu adevǎrat purtǎtoare de o valoare culturalǎ realǎ, evidențiatǎ de studii istorice şi arhitecturale aprofundate. Trebuie sǎ manifestǎm o mai mare lipsǎ de toleranțǎ la menținerea patrimoniului îndoielnic, dar şi în raport cu activiştii care se opun dezvoltǎrii urbane în zonele protejate. De prea multe ori lipsa de viziune a blocat proiecte inovative. Convingerea mea este cǎ în oraşele de succes oamenii învațǎ rapid unii de la alții – deci trebuie sǎ reîncepem rapid sǎ vorbim aceeași limbǎ.

Casa Lux:⁠ ⁠Veți avea locul dvs. în salǎ la spectacolele care urmeazǎ sǎ aibǎ loc la Grivița 53?

Codrin Trițescu: Pentru ca acest proiect cultural sǎ fie sustenabil, sala principalǎ trebuia sǎ fie de minimum 140 de locuri, iar în condițiile impuse de dimensiunile mici ale parcelei,  prin proiectul de arhitecturǎ am asigurat 142 de locuri. Prin urmare, voi fi unul dintre spectatorii care va putea avea un loc în sala de spectacole cumpǎrându-şi un bilet. Pentru cǎ aici va funcționa un teatru independent, în sensul în care existența lui nu va fi asiguratǎ de finanțarea de la bugetul public, ci va depinde direct de un management cultural inovator şi vizionar, respectiv de performanța artisticǎ livratǎ și de vânzarea biletelor.

Ce urmează în istoria primului teatru privat construit în București în ultimii 80 de ani

Teatrul Grivița 53 va fi deschis pentru o expoziție specialǎ, în cadrul Festivalului Național de Teatru (FNT), numitǎ Povestea unui vis – o instalație realizată de Maria Miu și Iuliana Vîlsan, care propun o explorare senzorială a celor nouă ani dedicați acestui proiect, marcând etapele sale nevăzute: sacrificiul, transformarea, speranța și renașterea. Instalația reunește obiecte autentice, fragmente de jurnal foto-video, mărturii nemărturisite, gânduri nerostite și emoții sedimentate pe parcursul unui deceniu. Expoziția poate fi vǎzutǎ zilnic, în perioada 17-26 octombrie, între 13.00 şi 19.00. 

Totul culminează cu ziua de 24 octombrie, ora 00.00, când va avea loc un eveniment în premieră, pe textul „Iubirea din noaptea prohodului”, scris special de Nora Iuga pentru Teatrul Grivița 53, performance care o va avea în centru pe Rodica Mandache. Inaugurarea va fi însă în decembrie, când va avea loc primul spectacol despre povestea acestui vis – Grivița 53.