Mituri false care ne-au modelat amenajarea caselor și cum scăpăm de aceste greșeli

Albul merge oriunde, camerele mici trebuie să aibă pereți albi, mobila într-o cameră trebuie să fie într-un singur fel – idei auzite des despre cum se amenajează o locuință și care au modelat, ani de-a rândul, inclusiv locuințele românilor. Sunt greșite însă, chiar dacă multă vreme cam toți le-am urmat. Evoluția materialelor și a designului le-a demontat, una câte una, arătând că vremea miturilor false a trecut. Iată care sunt adevăratele soluții în loc.

Spațiile mici trebuie vopsite în culori deschise

Este adevărat că există o legătură inseparabilă între culoare și spațiu, mai exact destinația lui și starea pe care ne dorim să o transmită. Totodată, o culoare închisă poate lăsa impresia de micșorare a obiectului pe care îl îmbracă, în timp ce una deschisă poate face exact contrariul.

Când vorbim despre spații, multe alte elemente sunt de luat în calcul pentru a trage o conluzie corectă: mobilierul, texturile și culorile existente, contrastele și elementele care fragmentează spațiul. Spre exemplu, senzația de lipsă de spațiu este accentuată de aglomerarea de obiecte, de amestecul de texturi și culori și de mobilierul sau de alte obiecte masive.

Un lucru pierdut des din vedere este acela că impresia de spațios este dată de pardoseala unei camere, nu de culoarea pereților ei. O cameră mică în care pardoseala este liberă și deschisă la culoare va suprinde mai plăcut decât una cu pereții albi și în care pardoseala este închisă la culoare, iar mobilierul este masiv. Camera mică va părea mai mare decât este, în timp ce încăperea mai mare va părea mică decât în realitate – idee de ținut minte mai ales în cazul amenajării băilor de serviciu.

O culoare închisă într-o cameră mică va avea profunzime, iar limitele spațiale vor dispărea dacă și tavanul este în aceeași culoare cu pereții. Mobilierul, lumina și decorațiunile vor ieși în evidență pe acest fundal, de aceea trebuie alese cu mai multă grijă, dar efectul va fi senzațional.

Albul merge oriunde și face camera mai luminoasă

Albul imaculat este perfect, pentru că merge oriunde și va face camera luminoasa – iată o idee extrem de des întâlnită și destul de departe de adevăr. Într-o cameră întunecată, albul cel mai alb nu va părea imaculat sub nicio formă, ci se va transforma într-o infinitate de nuanțe vineții. La polul opus, o cameră spre sud și inundată de lumină naturală devine imposibil de suportat dacă pereții sunt de un alb imaculat. Noroc că și albul are o mulțime de variante.

De aceea, în proiectele de design unde este ales albul pentru pereți, se folosește una din nuanțele lui, nu albul imaculat. Inclusiv furnizorii de vopsea lavabilă din România au nenumărate nuanțe de alb disponibile, recomandate în general în locul albului imaculat. Chiar dacă, în cataloage, ele se apropie bej, gri sau de alte neutre, aceste culori înlocuiesc cu succes albul. Nuanța lor reală se descoperă însă prin testare, înainte de aplicarea pe suprafața integrală.

Albul este opțiunea pentru aceia care aleg stilul minimalist, situație în care se completează perfect cu nuanțe naturale de lemn. În alte stiluri de amenajare, albul se comportă precum negrul în vestimentație: trebuie subliniat prin forme și texturi ori inclus într-o compoziție în care să capete cu adevărat sens pentru a nu rămâne la valoarea unei foi albe.

Mobila dintr-o cameră trebuie să fie din același set

Dorința extremă de ordine și tradiționalismul se regăsesc în ideea de a avea tot mobilierul dintr-o cameră ca fiind parte a aceluiași set, în același culori și cu aceleași detalii și texturi. Acest lucru nu se mai aplică și nici nu s-a aplicat vreodată, dealtfel, în proiectele designerilor de interior.

Mixul de piese și materiale este una din direcțiile care permit exprimarea creativității și care aduc un aer proaspăt într-o amenajare. Existența mai multor tipuri de lemn, spre exemplu, face ca interiorul să arate actual, nu demodat. Asocierea lemnului cu fibre diferite trebuie totuși făcută cu atenție, urmărind compatibilitatea dintre nuanțe și cât de pronunțată este fibra.

Ca idee generală, cu cât sunt mai vizibile fibrele și colorația naturală a lemnului, cu atât ne apropiem mai mult de stilul tradițional, asociat mai ales cu pinul sau stejarul. Lemnul închis – precum nucul – degajă eleganță, în timp ce fagul se integrează perfect în interioarele în stil modern.

Iluminatul din tavan este suficient dacă este destul de puternic

Cam toate încăperile au iluminat în tavan, printr-un corp de iluminat central cu mai multe becuri. Este cel pe care il aprindem când stăm la masă cu musafirii, când facemc urat în încăpere ori în timpul altor activități care necesită iluminat general.

Dar sunt mutle momente în care un alt tip de lumină este necesar: la masa de scris, la citit ori chiar pentru a construi un ambient intim, confortabil, care să ne inducă în atmosfera unei seri romantice, spre exemplu. Aici intervin alte corpuri de iluminat, a căror utilitate niciun designer de interior nu o va nega vreodată.

Dincolo de utilitatea efectivă acestor corpuri de iluminat punctual, ele sunt și o soluție pentru controlul consumului de energie electrică. Folosim un singur bec, pentru a ilumina doar zona care ne intereseaza, atunci când folosim o veioza ori o lampă de birou sau un lampadar.

O casă modernă și frumoasă este o casă în tendințe

Vreau o casă modernă este afirmația pe care designerii de interior o aud frecvent din partea clienților lor. Contrar aparențelor, ea nu se referă însă la o casă în stil modern, ci la o casă actuală, cât mai aproape de tendințe și care să includă faciltățile pe care tehnologia smart de astăzi le poate oferi. Dincolo de asta, rămân de explorat stilul și preferințele personale, pe care mare parte dintre oameni le definesc singuri cu destul de mare greutate.

O casă în stil modern duce discuția în altă direcție: un interior cu linii clare și drepte, cu suprafețe lustruite, un loc în care nu se exclud contrastele, ci pot deveni baza întregii amenajări.

Ori adesea oamenii sunt caracterizați printr-un amestec de preferințe pentru mai multe stiluri de amenajare (de regula unul predominant și încă 1-2 în subsidiar). Drept urmare, într-o amenajare raportată integral la ocupantul casei s-ar regăsi și elemente din alte stiluri, nu doar din cel modern.

O casă în tendințe se raportează, pe de altă parte, la elemente care riscă să devină demodate mai devreme de următoarea renovare, dacă nu sunt adecvate spațiului și personalității celor care ocupă casa. Riflajele, parchetul gri, canapele din stofă buclată, placările cu marmură alb și gri au fost în topul preferințelor românilor timp de mulți ani, dar nu mai sunt în tendințe și sunt uneori foarte greu de înlocuit.

Tendințele au însă și o componentă atemporală oarecum, în sensul ca elemente clasice sunt abordate dintr-o nouă perspectivă și integrate în așa fel în design încât nu par vreodată demodate. Printre exemple se numără parchetul masiv, pardoseala în stil tablă de șah sau corpurile de iluminat din sticlă de Murano. Se poate spune că ele sunt din nou în tendințe acum deși niciodată nu au fost considerate demodate.

Iar aceste piese trebuie raportate la un stilul personal, la personalitatea pe care casa o primește de la cei care locuiesc în ea și care se pliază pe fluxul activităților, pe obiceiuri și, evident, pe preferințele personale. Aceasta este singura formulă prin care o locuință – indiferent de dimensiunile sale – poate fi cu adevărat o casă pentru ocupanții ei.