După aproape două decenii de așteptare, noua Gară din Mons (Belgia) și-a deschis în sfârșit porțile. Proiectată de celebrul arhitect Santiago Calatrava, unește centrul istoric al orașului cu noile dezvoltări urbane din sud, într-o zonă în schimbare rapidă și care necesită o infrastructură modernă. Rezultatul este spectaculos, futurist și inconfundabil în limbajul vizual al lui Calatrava, dar în spatele lui drumul a fost lung și presărat cu întârzieri majore și depășiri uriașe de buget. O clădire punte între două lumi ale aceluiași oraș Mons este un oraș cunoscut mai ales pentru patrimoniul său istoric. Pentru mulți locuitori, un proiect atât de modern reprezenta o schimbare curajoasă. Încă din 2006, după câștigarea concursului internațional de soluții, Calatrava a fost însărcinat să creeze o gară multimodală capabilă să devină un nod urban esențial, dar și un simbol al viitorului orașului. Clădirea a fost gândită ca un „pod monumental” de 160 de metri lungime, care se arcuiește elegant peste peroanele stației. Structura principală este o galerie uriașă care traversează liniile și peroanele, oferind o priveliște amplă asupra întregii zone feroviare. În același timp, creează conexiunea fizică între nordul orașului – o zonă rezidențială mai aerisită – și sud, unde se află nucleul istoric și inima culturală a Mons-ului. Proiectul nu este doar o gară, ci o intervenție urbană majoră. În partea de sud, la Place Leopold, este locul pentru stația de autobuze și aproximativ 500 de locuri de parcare subterane. În nord, o altă clădire subterană este destinată spațiilor tehnice, cu încă 350 de locuri de parcare, facilitând accesul călătorilor din toate direcțiile. Noua gară a fost gândită nu doar ca infrastructură, ci ca un spațiu fluid, deschis, care schimbă felul în care oamenii circulă prin oraș. Amprenta Calatrava: forme dramatice și un limbaj sculptural Pentru cei familiarizați cu lucrările lui Santiago Calatrava, designul Gării din Mons este ușor de recunoscut. Structura albă, formată din nervuri arcuite și linii curgătoare, amintește de alte proiecte celebre ale arhitectului, precum The Oculus, stația de transport de la World Trade Center din New York. Calatrava folosește frecvent forme organice, inspirate de schelete, aripi sau oase, pentru a crea arhitecturi care par în mișcare. Aceeași estetică se regăsește și aici: galeria peste linii seamănă cu o vertebră uriașă, un tunel luminos care creează impresia de continuitate și dinamism. În Mons, această abordare intră în dialog cu orașul vechi, aducând un contrast puternic între vechi și nou. Autoritățile locale au mizat pe această opoziție tocmai pentru a oferi orașului un reper contemporan, o infrastructură care să fie și obiect arhitectural, și simbol. Un proiect spectaculos, dar marcat de întârzieri și depășiri de buget Dacă partea vizibilă a proiectului impresionează, partea mai puțin vizibilă – cea financiară și logistică- spune o poveste diferită. Planurile pentru noua gară au fost prezentate în 2006, iar lucrările au început abia în 2013. Data inițială de finalizare era 2015, însă proiectul a tot fost amânat și a ajuns să fie terminat cu aproape zece ani întârziere față de termenul anunțat. Bugetul a urmat aceeași traiectorie. Inițial, investiția era estimată la aproximativ 37 de milioane de euro. Costul final se îndreaptă însă către 480 de milioane de euro, de peste 12 ori mai mult decât s-a planificat. Chiar și elementele considerate simple, precum parcările, au explodat ca preț. Un exemplu: o parcare estimată inițial la câteva milioane de euro a crescut la peste zece ori valoarea prevăzută. Aceasta nu este prima lucrare a lui Calatrava marcată de astfel de probleme. Multe dintre proiectele sale celebre, din Spania până în SUA, au cunoscut întârzieri, supracosturi și dificultăți tehnice. Fanii arhitectului susțin că operele sale sunt sculpturi urbane, dificil de construit, dar impresionante. Criticii întreabă însă dacă aceste investiții enorme merită efortul și dacă orașele care le finanțează nu rămân, de fapt, cu o povară în timp. Unde se află Mons în toată această poveste? Pentru Mons, gara finalizată este în același timp un motiv de mândrie și un subiect sensibil. Pe de o parte, orașul câștigă o infrastructură spectaculoasă, demnă de un centru european modern. Noua gară este luminoasă, spațioasă și va deveni un nod de circulație esențial pentru navetiști, turiști și locuitori. Pe de altă parte, costurile uriașe și durata foarte lungă a lucrărilor au pus presiune pe bugetele publice și au generat dezbateri aprinse. Pentru mulți, gara este un simbol al modului în care arhitectura-vedetă poate depăși limitele realiste ale unui oraș, oricât de bine intenționat ar fi proiectul. Totuși, odată deschisă, clădirea începe să fie integrată în viața de zi cu zi a orașului. Arhitectura spectaculoasă nu poate fi negată, iar funcționalitatea stației va conta tot mai mult pentru zecile de mii de oameni care o vor folosi în fiecare săptămână. Un nou capitol pentru Mons Finalizarea Gării din Mons marchează un capitol important pentru oraș. Este o investiție mare, discutată și controversată, dar și o declarație de modernitate și ambiție. Orașul, cunoscut pentru monumentele sale istorice, își permite astfel să își imagineze un viitor în care cultura și tehnologia funcționează împreună. Indiferent de opinii, proiectul lui Santiago Calatrava rămâne unul dintre cele mai impresionante gesturi arhitecturale din Belgia ultimelor decenii. Este o clădire care va atrage turiști, va genera discuții și va influența identitatea orașului pentru mulți ani de acum înainte. Foto: Profimedia CITEȘTE ȘI: Vacanță de neuitat în Spania, la Valencia Forța revine: muzeul creatorului Star Wars se deschide în septembrie, după ani de amânări Când arhitectura devoalează secrete: acasă la MI6, în „Turnurile Ceauşescu” din Londra Distribuie articolul pe: