Lucruri neștiute despre cea mai cunoscută floare de Crăciun: Poinsettia

Cea mai cunoscută plantă asociată cu sărbătorile de iarnă este, indiscutabil, Poinsettia. Cunoscută și drept steaua de Crăciun, această plantă exotică este iubită pentru aspectul spectaculos, dar ascunde multe necunoscute. Poate de aceea, este atât de greu de menținut de la un an la altul, mulți dintre cei care au o Poinsettia de Crăciun reușind rareori să o păstreze de la un an la altul și, mai ales, să obțină o a doua înflorire.

Crește de șase ori mai înaltă în mediul natural și nu atât de bogată

Această plantă – pe care botaniștii o știu drept Euphorbia pulcherrima – este, de fapt, un arbust care se extinde atunci când are condiții perfecte de lumină și căldură. În mediul natural din care provine, în Mexic și America Centrală, dar și în unele zone din Asia, Poinsettia poate atinge înălțimi de trei – patru metri.

Într-un ghiveci însă, creșterea este limitată la circa 60 cm și depinde de o combinație anume între factorii de mediu – lumină, temperatură, umiditate. Îi place lumina, dar nu directă, are nevoie de căldură (18 – 22 de grade ziua și circa 15 grade noaptea), să fie evitați curenții de aer rece, iar umiditatea trebuie menținută fără ca pământul să fie permanent ud.

Cât despre bogăția frunzișului, acesta este urmarea unei adaptări făcută odată ce planta a început să fie cultivată în mod controlat.

În anii 90, un patologist de la Departamentul de Stat pentru Agricultură a descoperit că o infecție cu fitoplasma a acestor plante determină o creștere mai compactă și care schimbă esențial aspectul plantei, făcând-o mult mai atrăgătoare decât în varianta ei naturală. Drept urmare, infecția a devenit practică de cultivare și a modelat aspectul plantei, transformând-o în ceea ce noi cunoaștem astăzi.

Vechii azteci foloseau Poinsettia nu doar pentru decor

Vechii azteci cultivau cu mult înaintea europenilor această plantă, pe care o numeau cuetlaxochitl. Din sucul ei obțineau pigmenți – roșu și purpuriu – pe care îi utilizau apoi în vopsirea hainelor sau a altor obiecte. Totodată, pentru ei, Poinsettia avea și uz medical, din sucul ei făcând leacuri pentru scăderea febrei.

Deși unii îl consideră otrăvitor, sucul plantei este doar iritant pentru persoanele cu alergii, determinând anumite efecte însă asurpa animalelor de casă. Simptome precum probleme gastrointestinale ori vărsături pot să apară dacă pisica ori câinele mănâncă părți din această plantă.

Poinsettia nu este doar roșie, ci are o varietate de culori

Deși 80% din plantele de Poinsettia pe care le găsim pe piață, cel puțin în România, sunt roșii, există multe alte varietăți de culoare, care sunt obținute fie prin polinarea încrucișată a unor plante de culori diferite, fie prin inginerie genetică.

Sunt peste o sută de soiuri de Poinsettia, a căror culoare variază de la alb cald la galben, portocaliu cu tente de coral ori somon, roz în nuanțe reci ori puternice, până la fuchsia ori diferite nuanțe de roșu, până la burgundia. Mai nou, au fost obținute variante verzi, prin inginerie genetică.

Se colorează frunzele, nu florile

Cel mai frumos lucru la această plantă este ceea ce noi credem că sunt flori colorate, cele de un roșu intens fiind asociate Crăciunului. Doar că nu sunt florile cele care se coloreaă, ci frunzele: florile sunt mici, in vârful tulpinii,

Colorarea frunzelor este cel mai important proces pentru cei care își doresc această plantă ca decor de Crăciun pe care să îl păstreze de la un an la altul. În condițiile unui mediu propice din punct de vedere al temepraturii și umidității, elementul esențial pentru colorare rămâne succesiunea de lumină și întuneric.

Începând din septembrie, Poinsettia are nevoie de o perioadă în care zilele să aibă 14-16 ore de întuneric, replicând astfel nopțile din preajma echinocțiului de toamnă din mediul ei natural. În lipsa acestei succesiuni, planta nu se colorează din nou. Cel mai adesea, lipsa unei îngrijiri potrivite face ca Poinsettia să moară la scurt timp după înflorirea de sărbători, astfel că e și mai puțin probabil să prindă următorul ciclu de înflorire.

Poinsettia este asociată Crăciunului încă din secolul al XVI-lea, nu din 1900

Europenii știu că Poinsettia a fost asociată Crăciunului în secolul al XIX-lea, odată ce ambasadorul american în Mexic Joel Roberts Poinsett – care i-a și dat numele folosit de noi astăzi – a adus planta în Statele Unite, unde a cultivat-o în sera proprie, apoi a folosit-o pentru a-și decora casa și a dăruit și prietenilor pui de floare.

Doar că planta aceasta avea legături cu sărbătorile de iarnă de ceva vreme, mai exact din secoul al XVI-lea, când misionarii promovau catolicismul în rându indigenilor din Mexic, iar călugării franciscani au început să o folosească pentru a decora scenele Nativității.

Legenda spune că o tânără pe nume Pepita plecată spre biserică și-a dat seama că nu are flori și a cules cuetlaxochitl de pe marginea drumului, decorând altarul cu crengile lui. Acestea au înflorit în vremea în care se aflau lângă altar, lucru considerat o minune și care a dat plantei numele de Floarea de Crăciun.

Această plantă va rămâne fascinantă pentru aceia care îi admiră frunzișul colorat și care își doresc ca ea să fie o piesă din decorul de sărbători. Iar cine poate să o păstreze de la un an la altul poate fi mândru că a făcut față uei mari provocări, aceea de a îmblânzi o plantă tropicală transformată forțat în plantă de interior.