Stromboli. Insula cu inimă de foc unde casele au nume

Stromboli este un paradis cu un suflet viu care arde. Este descrierea care te întâmpină, de cum pui piciorul pe nisipul negru din Stromboli, pe un panou informativ. Pe mica insulă vulcanică din Marea Tireniană, turiștii ajung cel mai adesea cu o croazieră din Milazzo, Sicilia.

Stromboli face parte din spectaculosul arhipelag italian al Insulelor Eoliene și este un loc unde pământul erupe cu o precizie de ceasornic, la fiecare 10 – 20 de minute. Vulcanul de aici are o activitate atât de ritmică și specifică, încât geologii din întreaga lume au denumit acest tip de fenomen erupție stromboliană. Tocmai acest ritm constant este cel care face insula un loc relativ sigur pentru vizitatori: pentru că se eliberează presiune la fiecare câteva minute, vulcanul nu are timp să acumuleze energia care ar putea alimenta o erupție mare și neașteptată.

Pe acest petec de pământ de doar 12 kilometri pătrați, peste 400 de oameni trăiesc în trei mici localități, perfect armonizați cu bătăile acestei inimi de foc. Pe lângă ei, zeci de mii de turiști ajung în fiecare an fascinați de poveștile lui. 

Atracția pe care insula o are nu este însă o noutate. A contribuit la asta și filmul Stromboli, terra di Dio, realizat în 1950 de regizorul Roberto Rossellini, cu Ingrid Bergman în rolul principal.

Pe insulă există încă Casa Rossa, o locuință cu arhitectură eoliană tipică din anii 1920, cu fațada vopsită într-un roșu stins, unde cei doi au locuit pe timpul filmărilor. Este locul în care regizorul și actrița s-au îndrăgostit și au trăit o idilă care a provocat un uriaș scandal internațional la acea vreme, pentru că ambii erau căsătoriți. Casa Rossa păstrează o plăcuță informativă care menționează povestea. 

La pas prin insula expoziție

Pe insula vulcanică Stromboli nu există mașini mari sau autobuze. La o plimbare pe aleile înguste, remarci imediat un detaliu inedit: casele nu au un număr stradal, în schimb unele au nume. Pe o insulă vulcanică atât de mică, locuitorii se cunoșteau cu toții între ei și știau exact unde stă fiecare vecin, așa că sistemul de numerotare specific marilor orașe nu a fost necesar în acele vremuri.

La vilele și casele tradiționale găsești încă numele caselor, inscripționate pe plăci elegante din ceramică sau pictate manual. Ele sunt inspirate fie din istorie, elemente de arhitectură sau oferă detalii despre proprietari: Casa Elenei, Poarta Frumoasă, Casa Roșie, Măslinul sau Casa Lămâiei sunt doar câteva exemple. Din rațiuni logistice, corespondența oficială și autoritățile cer astăzi un identificator clar în registrele formale, dar din punct de vedere cultural, identitatea unei proprietăți la Stromboli este dată exclusiv de numele ei.

Arhitectura tradițională din Stromboli are acel contrast insular între casele albe și roșul florilor de bougainvillea, verdele pomilor sau roca vulcanică neagră. Un tablou care i-a captivat și pe designerii Domenico Dolce și Stefano Gabbana care au cumpărat aici trei locuințe cocoțate pe o stâncă și le-au transformat într-un domeniu de lux pe care l-au denumit La Casa dei Selvaggi (Casa Sălbaticilor).

Șansa de a vedea cum arăta decorul interior a apărut atunci când aceștia au scos proprietatea la vânzare. Cu vedere către stânca vulcanică Strombolicchio, care răsare solitară din apă, vila este un amestec între extravaganța casei de modă și tradiția artizanatului sicilian. Canapele moderne îmbrăcate în textile spectaculoase și piese de mobilier vechi, grinzi de lemn în contrast elegant cu candelabre. Pereți în nuanțe de la albastru azuriu sau verde smarald, până la galben auriu și mozaicuri spectaculoase pictate manual. 

În proiectul de design al acestei vile a fost implicat și Salvatore Russo, un artist care trăiește pe insula Stromboli. Salvatore a fost maestru pietrar și a devenit un sculptor apreciat pentru lucrările sale din rocă vulcanică pe care le-a expus în expoziții internaționale. Casa lui este deopotrivă un atelier și o galerie în aer liber, unde sculpturile stau printre pomi fructiferi, vegheate permanent de coloana de fum vulcanic. 

Această prezență constantă a vulcanului dictează absolut totul pe insulă. Locuitorii îl respectă profund și îl numesc cu afecțiune Iddu (El, în dialectul sicilian). În fiecare seară, zeci de bărci cu turiști se adună în larg, la baza pantei abrupte numită Sciara del Fuoco (Pârtia de Foc). Este versantul negru, fără vegetație, pe care curge lava direct în mare. De pe feribot, oamenii urmăresc exploziile incandescente.

La momentul vizitei mele, vulcanul a fost cuminte. Am văzut o singură scânteie mică, urmată de un val de chiote și aplauze ale celor de pe barcă. Dar orele petrecute pe insulă au fost suficiente cât să simt că o vizită la Stromboli rămâne o experiență greu de egalat. Fără zgomotul motoarelor, printre case care își poartă istoria în nume și sub paza unui vulcan viu, insula oferă un lux complet diferit: privilegiul de a te conecta la bătăile inimii pământului.