Curaçao, un Amsterdam exotic, patrie a lichiorului albastru și surprizelor în fotbal

Curaçao este o insulă din sudul Caraibelor, parte a Antielor Olandeze, cunoscută și datorită faimosul lichior albastru căruia i-a dat nume. De curând, atenția lumii s-a îndreptat asupra ei după ce a furnizat una din surprizele Cupei Mondiale la Fotbal. Dincolo de lumea sportului și a băuturilor exotice, Curaçao este o lume colorată și veselă, unde influențele olandeze s-au modelat exotic, construind un cadru colorat, inspirațional și vesel.

Curaçao este o națiune insulară autonomă din sudul Caraibelor, face parte din Regatul Țărilor de Jos. Este situată la aproximativ 65 de kilometri nord de coasta Venezuelei și, împreună cu insulele Aruba și Bonaire, formează așa-numitele Insule ABC. Este un loc exotic, care oferă un mix ideal între plaje exotice cu ape turcoaz, arhitectură colonială olandeză inclusă în patrimoniul UNESCO și o cultură vibrantă.

Fotbalul – noua lor pasiune

Acum, evoluția la Mondiale a adus insula – cuprinsă total de febra fotbalului – în atenția internațională.

Cea mai mică națiune din istoria Cupei Mondiale la fotbal (în jur de 185.000 de locuitori), Curaçao a obținut primul său punct la Cupa Mondială într-un meci eroic cu mult mai bine cotata Ecuador (echipă care avea să învingă apoi Germania). În primul lor meci, Curaçao a marcat un gol Germaniei, în fața cărora a pierdut totuși la o diferență de șase goluri. Performanța la Cupa Mondială le-a adus felicitări din partea familiei regale olandeze, care i-a vizitat pe jucători la vestiare.

Lotul din Curaçao este unic, jucătorii – cu o singură excepție – fiind născuți în Țările de Jos. Totodată, au cel mai vârstnic antrenor de la turnelul final, – legendarul antrenor olandez Dick Advocaat, care, la 78 de ani, a devenit cel mai bătrân selecționer din istoria Mondialelor.

Patria lichiorului albastru

Mulți oameni asociază inslua cu lichiorul care își trage numele și caracteristicile direct de aici. Băutura a început să se producă pe insulă în anii 1800, de către coloniștii olandezi, fiind infuzată din cojile uscate ale portocalei laraha, un fruct amărui originar exclusiv de pe insulă. De fapt, portocala laraha provine din portocalele Valencia aduse de spanioli, dar solul arid și clima din Curaçao au transformat soiul într-un fruct mic și foarte amar, dar cu o coajă extrem de aromată.

Deși acum este recunoscut instant datorită nuanței strălucitoare de albastru, lichiorul de Curaçao era inițial incolor sau portocaliu. Culoarea faimoasă a fost creată de producători în anii ’20 – ’30 ca o metodă de marketing, pentru a sugera apele tropicale ale insulei și pentru a face cocktailurile – precum Blue Lagoon – mult mai spectaculoase din punct de vedere vizual.

Cea mai populară metodă naturală de colorare este infuzarea în lichior a florilor albastre de Butterfly Pea (Clitoria ternatea), dar în anumite combinații culoarea se schimbă, motiv pentru care tot mai mulți producători se orientează spre coloranți artificiali.

Amsterdam, dar într-o interpretare exotică

Parte a Antilelor Olandeze, Curaçao a preluat influențele olandeze aduse aici de coloniști. Arhitectura tradițională din capitala Willemstad derivă inițial din stilul olandez al secolului al XVII‑lea, cu fațade înalte și înguste, case lipite una de alta și spații comerciale la parter.

Case înalte și înguste au căpătat galerii și verande adăugate pentru umbră și ventilație naturală, o adaptare adusă arhitecturii olandeze ca urmare a climei calde din insulă. Fațadele colorate în nuanțe pastelate (galben, albastru, roz, verde) au devenit simbolul arhitectural al insulei, cu guri de scurgere și frontoane în stil olandez, dar reinterpretate local.

Pe scurt, orașul Willemstad arată ca o „Amsterdam tropicală”, dar cu identitate proprie inclusiv la nivelul diferitelor cartiere din orașul istoric. Astfel, în Punda, unde spațiul era limitat de zidurile orașului, casele sunt mai înguste, comerciale, cu fațade înalte. În Otrobanda, străzile sunt mai largi, simțindu-see influențe afro-caraibiene, iar în Handelskade se recunoaște imaginea iconică a insulei, cu clădiri colorate pe malul apei.

Încă de la început, clădirile au fost adaptate la climă, materiale locale și meșteșuguri insulare, ceea ce le-a conferit un stil unic. La început, casele erau simple, utilitare, din lemn și adobe, dar, odată cu dezvoltarea orașului, au apărut structuri mai complexe, influențate de arhitectura olandeză.

Mai târziu, utilizarea cimentului și a oțelului în construcții a permis ridicarea unor clădiri mai rezistente și mai elaborate, tehnicile de construcție fiind determinate și de nevoia de a avea clădiri cât mai rezistente la clima tropicală.

Amprenta locală s-a păstrat însă: de la culorile vibrante și până la motivele pictate pe case, ceva amintește mereu că suntem pe cea mai colorată insulă din regiune.

O atracție turistică incotenstabilă este și Queen Emma Bridge – dat în folosință în 1888 și după Emma de Waldeck și Pyrmont, care a fost regină consoartă a Olandei în timpul construcției sale. Podul are 168 de metri lungime și este singurul pod plutitor din lemn din lume. Podul este construit pe șaisprezece pontoane pe râul Sint Annabaai și leagă Punda de Otrobanda, cele două părți ale centrului istoric al orașului.

Dincolo de cartiere, se întinde natura tropicală

Plajele din Curaçao sunt printre cele mai frumoase și variate din Caraibe: mici golfuri protejate, apă turcoaz incredibil de clară, recife aproape de țărm și o atmosferă relaxată, fără aglomerația altor insule. Insula are peste 35 de plaje (precum Cas Abou, Kenepa, Lagun și Porto Mari), multe dintre ele ascunse între stânci de calcar, ceea ce le dă un farmec aparte.

Natura sălbatică, de tip tropical, nu înseamnă doar ape turcoaz care scaldă plaje cu nisip fin, ci și păsări exotice, corali și o viață sălbatică care pare ireală din fața unui calculator, de la 10.000 km distanță. Pe lângă scufundări, explorarea peisajului carstic la peșterile Hato și trasee de drumeții în Parcul Național Christoffel oferă ocazia de a descoperi aceste comori naturale.

Apa este calmă tot anul, snorkelingul este excepțional chiar și pentru începători, iar orașul oferă o perspectivă arhitecturală unică asupra influențelor olandeze. Toate sunt motive de a vizita Curaçao, insula ce merită cunoscută nu doar pentru lichiorul pe care l-a numit.

Foto: Profimedia