La o sută de ani de la construirea ei, una din casele celebre ale arhitectului american Frank Lloyd Wright are parte de actualizare, dar nu din partea unor designeri, ci a peisagiștilor. Într-o continuare organică a arhitecturii lui Wright, o echipă cunoscută de piesagiști s-a ocupat de iconica grădină care înconjoară Storer House din Los Angeles și i-au redat frumusețea în note actuale. Unde se termină grădina și începe casa? Acolo unde începe grădina și se termină casa. – Frank Lloyd Wright, The Natural House, 1954 În timp ce se afla în Los Angeles pentru Casa Hollyhock, Frank Lloyd Wright a proiectat Casa Storer (1923), prima dintr-o serie de patru reședințe construite din blocuri decorative de beton. Blocurile au fost un experiment despre cum să îmbine nevoia sa de plasticitate organică cu un material de construcție eficient și economic și au continuat motivul floral al renașterii mayașe pe care Gehry l-a dezvoltat și pentru reședința Barnsdall, o altă clădire emblematică a arhitectului american. Foto: Barry King / Alamy / Profimedia Utilizarea arhitecturii mayașe de către Wright creează o legătură între spațiul domestic intim al casei și peisajul natural înconjurător rebel. Proiectând o interpretare romantică a culturii meso-americane pe dealurile Hollywood-ului, Wright a evocat o fantezie demnă de reputația acestui centru cinematografic. În desenele sale originale, casa iese la iveală din straturi de terase care sunt atât parte din peisajul înconjurător, cât și separate de acesta. Vița care curge pe pereți şi ceea ce ar putea fi chiparos mediteraneean umplu distanța de mijloc dintre casă și contururile subțiri ale munților din spate. Dar ce este această natură? Cu siguranță nu este formată din chaparral (vegetație specifică zonelor mediteraneene) și tufe și evocă Grădinile Suspendate din Babilon sau alte minuni antice. Fotografiile timpurii arată reședința înconjurată de eucalipt și arbuști cu tulpina înaltă. Mai târziu, terasele au fost acoperite de bambus, ienupăr și mușcate. Chiar și grădina unei case celebre are nevoie de un update După o sută de ani, viziunea lui Wright asupra unei interfețe casă-grădină rămâne intactă, dar natura acelui peisaj necesită un update. Designul peisagiștilor de la Terremoto pentru Casa Storer propune o grădină contemporană pentru un Los Angeles urban care împărtășește sensibilitățile lui Wright, prezentând în același timp un microcosmos al frumuseții conflictuale a peisajului actual al orașului, în toată sălbăticia sa derutantǎ, caracterul indigen și realismul său magic. Pe măsură ce Terremoto se angaja în proiectarea grădinii, a devenit evident că aceasta ar trebui să abordeze cele două adevăruri care se suprapun: habitatul indigen de pe deal și imaginarul epic – mayaș-babilonian – biblic. Cele două coexistă în timp și spațiu, suprapunerea acestora fiind esența orașului Los Angeles. Designul lui Terremoto în cazul grădinii Casei Storer abordează condiții fantastice, culturale și ecologice și evocă o estetică pe jumătate sălbatică, pe jumătate artificială. Refacerea grădinii a început cu selecția a peste 30 de palmieri maturi, care sunt acum plantați în terasele de pe toate laturile casei. Pletos și scund, palmierul californian (Washingtonia filifera) diferă destul de mult de palmierul mexican (Washingtonia robusta) – de obicei echivalat cu Hollywood-ul – și de palmierul hibrid Washingtonia – mai puțin „fotogenic” și din care răsar adesea pui invazivi în râpe și de-a lungul autostrăzilor. Exemplarele de palmieri de la Storer House au fost recoltate dintr-o pepinieră de palmieri din Valea Coachella, fiecare selectat cu grijă pentru înălțimea, coroana și caracterul specifice. Dumbrava rezultată este o oază și încadrează compozițional opera lui Wright, creând în același timp un mediu protejat pentru speciile umane și non-umane. Plante native și ornamentale prosperă pe un teren stâncos, la umbra palmierilor: hrișcă, secară sălbatică, daturǎ sacră și ferigi. Aceste plante sugerează o sălbăticie idealizată – un fel de peisaj visat, adus în repaus compozițional. Terremoto a ținut jurnale ale faunei create de grădină – flora, elementele acvatice și peisajul dur însă prietenos cu animalele. Un fluture monarh ieșind din crisalidă pe un cactus, o șopârlă care se bronzează lângă piscină, larve de molie Orange -Totrix pe o gnaphalum gri-verzuie. „Fiecare intrare ne amintește că peisajul găzduiește o grădină botanică mai mare decât curtea din spate”, spun peisagiștii de la Terremoto. Inspirat de zidăria din moloz – un agregat de piatră și beton care alcătuiește zidurile din jurul proprietății, Terremoto a folosit pietriș și bolovani pestriți de-a lungul aleilor și zonelor de plantare pentru a forma o topografie eterogenă. Amintind de desenele lui Wright, movile moi de mimulus lipicioase, zorele și maci californieni se rostogolesc peste pereții teraselor și întâmpină vizitatorii care vin pe alee. Caracterul istoric al designului original este păstrat și extins pentru a reflecta paleta de plante, unde cele native se amestecă cu speciile oportuniste – agave, opuntia – care umplu ecosistemul nostru urban complex. O astfel de diversitate face trimitere la opera grădinarului și teoreticianului Gilles Clément. „Flora terenurilor neglijate nu se limitează la parada sa naturală indigenă. Ar putea găzdui toată flora exotică pionieră compatibilă cu mediul (biomul)”, scrie el, manifestul său cuprinzând întreg peisajul, de la grădina planetară până la aleea plină de buruieni. Casa Storer se situează de-a lungul acestui spectru, la fel cum – potrivit peisagiștilor de la Terremoto – cea mai mare parte a orașului Los Angeles face parte dintr-un amalgam mereu schimbător de urban și natural, de-al locului și din alte pǎrți, infrastructural și domestic, real și fantastic. Foto: Caitlin Atkinson & Terremoto. Distribuie articolul pe: