Mar-a-Lago – destinația prezidențială pentru turism și politică la nivel înalt

Construită acum o sută de ani, pentru o personalitate din înalta societate a vremii, reședința Mar-a-Lago este una din cele mai elaborate clădiri ridicate la început de secol XX. A intrat în atenția publică odată ce proprietarul ei a devenit președinte al Statelor Unite și, cu toate transformările traversate, rămâne o locație impresionantă, dar și un reper arhitectonic și o destinație de vacanță cât se poate de exclusivistă.

Mar-a-Lago: începuturile

Mar-a-Lago – a fost construită pe o proprietate de aproape șapte hectare, în Florida, întinsă de la un capăt la altul al insulei Palm Beach, până la Oceanul Atlantic pe latura estică și Lake Worth Lagoon la cel vestic. Această poziționate i-a adus și numele, care în spaniolă înseamnă de la mare și până la lac.

Terenul aparținea unei femei de afaceri foarte cunoscute la acea vreme – Marjorie Merriweather Post, care l-ar fi cumpărat în 1923, în timpul marelui boom imobiliar din Florida. Aici s-a ridicat, între 1924 și 1927, complexul Mar-a-Lago, pe care Marjorie Merriweather Post l-a deținut până la moartea ei în 1973.

La acel moment, complexul a fost preluat de Serviciul Național de Parcuri, în ideea de a deveni reședința de iarnă a președinților americani. Costurile de întreținere fiind prea mari, proprietatea a fost returnată, în 1980, fundației înființate de Marjorie Merriweather Post.

Cinci mai mai târziu, în 1985, Donald Trump – la acel moment om de afaceri și investitor imobiliar – a cumpărat Mar-a-Lago pentru a o folosi drept reședință.

Presa de la acea vreme relata că oferta inițială a lui Trump a fost de 15 milioane de dolari, dar a fost refuzată, fiind prea mică. Drept urmare, Trump ar fi cumpărat, cu două milioane de dolari, un teren alăturat și a anunțat că va construi pe el un imobil care să blocheze vederea Mar-a-Lago spre mare. Interesul pentru Mar-a-Lago a scăzut în aceste condiții, iar Trump a reușit să cumpere proprietatea pentru doar șapte milioane de dolari.

Un monument de arhitectură, stil și artă

Potrivit unui studiu despre istoria clădirilor americane realizat de Oficiul pentru Arheologie și Conservare Istorică din SUA, Mar-a-Lago este una dintre cel mai elaborate clădiri ale secolului XX. Ea a fost inclusă în Registrul Național al Locurilor Istorice în 1972, devenind monument istoric în 1980.

Locația, stilul și volumul decorurilor au fost alese în mare măsură de Marjorie Merriweather Post personal, care a căutat mult timp locul potrivit pentru reședință. L-a găsit pe un recif de corali situat între Oceanul Atlantic și Lake Worth, pe care casa a fost ancorată cu oțel și beton, rezistând fără probleme uraganelor și furtunilor tropicale de mare intensitate.

Construcția Mar-a-Lago a început în 1923, iar clădirea a fost oficial deschisă în ianuarie 1927. Arhitectul care a coordonat proiectul a fost Marion Sims Wyeth, al cărui nume este destul de des asociat și cu alte proiecte de arhitectură în stil Spanish Revival din Palm Beach.

Pentru amenajarea interioarelor, Marjorie Merriweather Post l-a ales pe Joseph Urban, ilustrator și designer de origine austriacă, cunoscut atât în Europa, cât și în Statele Unite. Un sculptor – tot austriac, pe nume Franz Barwig – a fost cooptat în echipa care a coordonat ridicarea acestui edificiu. Reședința Mar-a-Lago este populată cu mobilă rafinată, obiecte de artă și decorațiuni pe care proprietara le-a adunat de-a lungul călătoriilor sale ori care au fost realizate în mod special pentru acest loc.

Casa se remarcă printr-un stil mediteranean care preia elemente hispanice și maure, combinate într-un stil devenit foarte popular în Palm Beach în anii 20. Are o zonă centrală cu două etaje unde se regăsesc apartamente de familie, și zone pentru servicii în aripile laterale. Această soluție a fost preferată de proprietară pentru a separa zonele – cea pentru familie, pentru servicii și pentru socializare – și pentru a evita un aspect prea masiv al reședinței.

Intrarea principală se face printr-o poartă impunătoare, pe o alee străjuită de palmieri și care se duce spre ocean, către o zonă cu piscină și case pentru oaspeți. Tot pe aici se ajunge la clubul de tenis, traversând o zonă cu vegetație tropicală luxuriantă.

Reședința este dominată de un turn de 22 de metri înălțime, în care se află dormitoare și băi și un fel de punte de observație de unde se poate admira priveliștea până la kilometri depărtare. Dedesubt se întind, până la Lake Worth, terenuri pline de vegetație, dar și un teren de golf cu nouă găuri.

Niciun compromis făcut în privința materialelor

Constructorii s-au orientat spre materialele exclusiviste pentru construcția Mar-a-Lago: trei vapoare cu piatră au fost duse din Italia pentru placarea fațadelor, o parte din interioare, pentru arcade și pentru sculpturile realizate de Barwig. Calcarul cu urme fosilizate a fost ales pentru aspectul antichizat și pentru compatibilitatea sa cu formele sofisticate ale sculpturilor.

În jur de 20.000 de bucăți de țiglă au fost folosite pentru acoperiș, fiind aduse de la un castel din Cuba. Tot de acolo au fost importate în jur de 2.200 de blocuri de marmură albă și neagră, regăsite în pavarea holului de la intrare, a livingului și a zonelor pentru luat masa.

O poveste aparte o au plăcile de gresie folosite pentru pavarea unor interioare – holul de intrare, terase, unele dintre camere și zone mai retrase. Marjorie Merriweather Post a cumpărat o colecție de 36.000 de plăci de gresie (probabil cea mai extinsă din lume) datând din secolul al XV-lea, unele din cele mai vechi arătând influența adusă de mauri după invadarea Spaniei, susțin experții Oficiul pentru Arheologie și Conservare Istorică din SUA.

În curțile interioare, pavajul este inspirat de cel văzut de proprietară la palatul Alhambra, în Spania: pietre multicolore montate în cercuri concentrice, provenind de pe plajele din Long Island unde chiar Marjorie Merriweather Post le-a descoperit.

Vechi lămpi spaniole sunt folosite pentru iluminatul aleilor, șemineele largi sunt realizate de Joseph Urban ca puncte focale, candelabrele Bristol au design franțuzesc, iar covoarele sunt aduse din Spania.

Pe partea dinspre ocean, o mică logie este orientată spre o arcadă cu elemente sculptate, în care influența maură este evidentă. Pereții îmbină tencuială în nuanțe calde și piatra Doria importată din Italia, completate de elemente botanice tropicale, modelate de designerul și de arhitectul care au lucrat la finisajele acestei reședințe.

Timpul aduce schimbări, inclusiv la Mar-a-Lago

Cu o istorie atât de lungă în urmă, reședința Mar-a-Lago nu avea cum să nu sufere transformări. O ajustare a venit în 1961-1962, când același arhitect a coordonat adăugarea unei săli de dans și a unui pasaj către aceasta.

Trei ani mai târziu, în perioada în care Războiul Rece crescuse sentimentul de nesiguranță în rândul americanilor, în subteran au fost amenajate câteva adăposturi de urgență. Dealtfel, mulți americani și-au construit astfel de adăposturi, ca răspuns la îndemnul președintelui J.F.Kennedy de a-și lua măsuri de siguranță, numarul adăposturilor crescând de la circa 60.000 în iunie 1961 la peste 200.000 în 1965.

Renovările de după preluarea Mar-a-Lago de către familia Trump au păstrat în mare parte stilul original al reședinței, fiind adăugate o sală de bal de 1.900 mp, o piscină și cinci terenuri de tenis.

Donald Trump deține în continuare acest domeniu, unde familia prezidențială ocupă o serie de apartamente la parter. Complexul face parte din rețeaua hotelieră Trump și include facilități precum terenuri de golf și locații pentru evenimente private, dar și posibilitatea de a participa la dineuri la care să fie prezent și președintele american.

Mar-a-Lago este unică prin concepția sa arhitecturală, prin stilul și prin materialele folosite. Iar dincolo de valoarea ca monument de artă și stil, construiește în continuare istorie, ca martor al politicii la nivel înalt.

Foto: Profimedia