Un proiect complex de renovare în zona Labirint din Cartierul Evreiesc din București a demonstrat cum o provocare urbană poate deveni oportunitate, transformând nu doar clădiri, ci și comunitatea în care acestea se află. În inima Bucureștiului, pe strada Labirint 116, de peste 100 de ani s-a conturat o comunitate vibrantă: au funcționat o biserică, școală, grădiniță, editură, tipografie, școală de surori infirmiere și alte spații administrative. Sistematizarea urbană a reconfigurat zona, doar biserica și două anexe rămânând în picioare, în forme neadecvate pentru valorificarea coerentă a spațiului. Clădirea interbelică a bisericii și-a pierdut autenticitatea odată cu modificările aduse prin termoizolația din polistiren, ferestrele din PVC și finisajele interioare modernizate. Expertiza tehnică a confirmat degradarea majoră a clădirii, iar demolarea vechii clădiri a fost o hotărâre dificilă pentru comunitate. „Decizia de a construi o clădire nouă a fost rezultatul unui proces îndelungat de consultare și reflecție. În cele din urmă, s-a înțeles că nu se poate construi viitorul fără siguranță, și că memoria poate fi onorată nu doar prin conservare fizică, ci prin continuitate de sens”, spune arhitecta Patricia Sturzoiu, de la Quadratum Architecture, care a derulat acest proiect. A fost inițiat un proiect comun cu Școala „Mihai Ionescu”, care avusese cândva sediul aici, astfel că imobilul găzduiește atât spațiile bisericii, cât și pe cele ale școlii. A urmat un proiect amplu, în care terenul de puțin peste 1.300 mp și cu o formă dificilă a fost optimizat la maximum. Proiectul Labirint a implicat o abordare tehnică complexă, în care arhitectura, structura, instalațiile și acustica au fost corelate pentru a susține un program dublu – educațional și religios – într-un spațiu compact și cu cerințe adesea contradictorii. Astfel, mai multe încăperi au fost proiectate ca spații flexibile, utilizabile atât de școală cât și de biserică, infrastructura fiind adaptată pentru scenarii multiple. Sistemele de instalații ale clădirii au fost concepute pentru a susține funcționarea unui ansamblu mixt, cu cerințe distincte pentru spațiile educaționale și cele de cult, menținând totodată un nivel ridicat de eficiență energetică, confort și siguranță. Un spațiu reconfigurat contemporan urmează funcțiunea istorică Clădirea – structurată pe șase niveluri și cu o suprafață desfășurată de 4.100 mp – are de un demisol prevăzut cu curți de lumină care asigură iluminarea naturală a tuturor încăperilor, completată de ferestre generoase ce se întind de la podea până la tavan. Spațiul bisericii se desfășoară la parter, unde se află foaierul și sala principală, spațiu folosit atât pentru serviciile religioase, cât și ca sală de festivități pentru școală. Camerele anexe (grupuri sanitare, camere de studiu, de repetiții, de diaconie, de comitet) sunt amplasate la demisol și mezanin. Accesul bisericii este independent de cel al școlii, dar ambele se întâlnesc într-un sistem de control comun, gândit pentru siguranță și flexibilitate. Sala bisericii – inima simbolică și funcțională a clădirii – găzduiește o orgă care preia piese din trei orgi diferite, transformarea revenind unui meșter din Transilvania, unul dintre puținii din România care mai construiesc și restaurează orgi. Finisajele au fost alese în acord cu performanțele acustice dorite, după un proiect de acustică, iar sala este dotată cu un sistem audio complex, adaptabil la foarte multe scenarii de folosire. În plus, balconul poate fi separat printr-un sistem de compartimentare mobilă, transformându-se într-un amfiteatru folosit de școală pentru ateliere, lecturi sau activități educaționale. Poziționarea sălii principale la nivelul parterului – o sală de mari dimensiuni, fără stâlpi interiori, cu rol dublu de biserică și sală de festivități – a impus găsirea unor soluții speciale pentru susținerea etajelor superioare. Placa de peste mezanin este sprijinită pe un tavan casetat cu grinzi din beton aparent cu funcție structurală esențială. Dincolo de asta, el devine element definitoriu pentru atmosfera sălii, prin ritmul, profunzimea și textura sa, conferind spațiului o solemnitate discretă, dar puternică. Funcțiunea școlii este distribuită pe toate nivelurile: la demisol se află laboratoarele (de biofizică, informatic, chimie) și sala de sport, luminate natural prin curți de lumină perimetrale. Mezaninul este dedicat zonei administrative și conține birouri, secretariat, bucătării, sală de consiliu. La etajele 1 și 2 se găsesc sălile de clasă pentru gimnaziu și liceu, un atelier de artă și cancelaria, iar etajul 3 găzduiește, pe lângă săli de clasă, funcțiuni educaționale complementare – sera, atelierul culinar, cabinetul de consiliere, sală de studiu, spații pentru activități extracurriculare. Terasa circulabilă de la ultimul nivel asigură loc dedicat activităților comunitare și elevilor. Spațiul rezultat din poziționarea claselor rectangulare depășește funcția unui simplu coridor, oferind zone variate și dinamice, ideale pentru interacțiunea și dezvoltarea copiilor. Componenta sustenabilă a urmat proiectul de la început la final Sustenabilitatea proiectului pornește de la reutilizarea unui teren deja construit, evitând extinderea urbană și valorificând o parcelă dificilă, dar centrală. Reutilizarea unor elemente autentice și care au marcat identitatea vechii clădiri a păstrat și ea esența locului, transpusă și reinterpretată în noul context. O parte din fațada aflată la frontul străzii Labirint a rezistat cu grație trecerii timpului, suferind intervenții minime. Ea a devenit un simbol al continuității și a fost integrată ca punct de pornire pentru noua identitate arhitecturală. La intrarea în biserică, un perete impunător de aproximativ 5 metri înălțime din cărămizi recuperate din vechea clădire păstrează textura și vibrația timpului, fiind martor tăcut al istoriei locului. Aici a fost creat un spațiu al memoriei, cu documente de arhivă și fotografii vechi. Recunoscută în imaginile istorice ale interiorului, balustrada de lemn a vechiului balcon a fost salvată și montată la intrarea în biserică, în imediata vecinătate a peretelui de cărămidă. Ea marchează trecerea dinspre spațiul cotidian spre cel spiritual, gest arhitectural care oferă continuitate afectivă între trecut și prezent. Iar din grinzile de lemn din structura vechii clădiri s-au realizat piese de mobilier cu rol liturgic, folosite în slujbă. Din punct de vedere al structurii, clădirea maximizează utilizarea luminii naturale prin orientarea sălilor de clasă spre sud și est, iar curțile de lumină aduc soarele până în spațiile de la demisol. Ferestrele înguste ale bisericii limitează câștigul termic și păstrează o ambianță stabilă, potrivită caracterului spiritual al spațiului. Folosirea inteligentă a spațiilor cu funcțiuni diferite (școală și biserică) a evitat construirea unor zone noi, cu utilizare unică și frecvență redusă. Pereți mobili, mobilier adaptabil și instalații gândite pentru mai multe scenarii de folosire permit optimizarea suprafeței construite. Sistemele de ventilație cu aport de aer proaspăt controlat în funcție de nivelul de oxigen din încăperi, senzorii de prezență pentru iluminat și bateriile automate contribuie la eficiența energetică zilnică. Fațada ventilată, sistemul centralizat de climatizare și panourile fotovoltaice reduc semnificativ consumul de energie. Controlul termic individual al spațiilor permite reglaje eficiente, în funcție de utilizare. Din punct de vedere ecologic, spațiul a trecut de la o suprafață complet betonată la una cu grădini la nivelul solului, terase verzi și suprafețe plantabile pe fațade. Vegetația este în mare parte locală, perenă, adaptată climatului și prietenoasă cu polenizatorii. Sera educațională oferă elevilor contact direct cu procesele naturale, iar sistemul de colectare selectivă a deșeurilor este însoțit de o componentă educativă continuă. Spațiul sportiv de peste drum completează tranziția ecologică prin transformarea unui teren abandonat într-un loc activ și permeabil. Distribuie articolul pe: