10 clădiri cu arhitectură ireală, dar care există

De când folosirea inteligenţei artificiale a luat amploare, delimitarea fermă dintre real şi imaginat a devenit din ce în ce mai dificilă, iar expresia „am văzut cu ochii mei, deci există” a început să îşi piardă valabilitatea universală. Însă niciun robot nu poate întrece momentan creativitatea umană. Când aceasta se bazează pe cunoaşterea aprofundată a legilor fizice, chimice şi matematice, dă naştere unor construcţii cu arhitectură ireală, precum cele din lista următoare.

1. Marina Bay Sands – Singapore

Inaugurat în 2010, complexul format din trei zgârie-nori uniţi printr-un „acoperiş” în formă de punte, este considerat hotelul-cazinou cel mai scump din lume. Investiţia iniţială a companiei-mamă – grupul american Las Vegas Sands, cu activitate în domeniul jocurilor de noroc – a fost de aproape șapte miliarde de dolari.

Complexul cuprindea, în cele 57 de niveluri ale sale, peste 2.500 camere de hotel, un centru expoziţional de 120.000 mp, un centru comercial de 74.000 mp, un muzeu de arte şi ştiinţe, un teatru, restaurante rafinate şi, mai ales, unul dintre cele mai mari cazinouri din lume, cu aproximativ 600 de mese de joc şi 3.000 de aparate pentru jocuri electronice.

După renovările efectuate în 2024, numărul de camere şi suite a fost redus la cca 1.850, accentul mutându-se pe sporirea confortului oaspeţilor şi pe adăugarea de opţiuni de ultra-lux pentru petrecerea unui timp de înaltă calitate în complex.

„Acoperişul” este de fapt o pasarelă instalată pe cea mai mare platformă publică construită în consolă din lume. Se numeşte Sands Skypark, are 340 m lungime şi iese cu aproape 70 de metri în afara turnului dinspre nord. Pe ea se găseşte, printre altele, o uriaşă piscină infinită, de 150 m lungime, din care se poate admira oraşul de la o înălţime de aproape 200 m.

Complexul a fost proiectat de un arhitect israelian, Moshe Safdie – personalitate globală interesată mereu de bazarea pe principii de responsabilitate socială în creaţiile sale. Deşi cunoscut mai ales pentru construcţii spectaculoase precum Marina Bay Sands, Safdie a realizat şi proiectele unor parcuri publice, aeroporturi sau instituţii publice, precum şi planuri de urbanism pentru oraşe noi din cele două Americi, Orientul Apropiat sau Asia.

2. Muzeul Guggenheim din Bilbao (Spania)

Ilustru proiect al la fel de ilustrului arhitect american Frank Gehry, muzeul Guggenheim din Bilbao oferă exemplul perfect de inovaţie îndrăzneaţă în domeniul designului.

A fost construit în perioada 1993-1997, în afara oraşului, pe locul unui fost port de uz industrial de pe malul râului Nervión. Recuperarea zonei în scopul dezvoltării culturale şi de agrement a oraşului a fost facilitată de legătura directă dintre muzeu şi centrul oraşului, prin una dintre străzile principale ce taie în diagonală Bilbao, Calle Iparragirre.

Punerea în practică a proiectului lui Gehry nu a fost simplă, deoarece viziunea creatorului depăşea limitele tehnologice ale vremurilor, aşa că s-a făcut apel la ajutorul unui software conceput pentru industria aerospaţială. Acesta a putut „traduce” conceptul arhitectural în structură propriu-zisă.

Cele 33.000 de foi extrem de subţiri de titan care îmbracă clădirea îi oferă un efect organic, de o culoare schimbătoare în funcţie de vreme şi lumina de-afară. Celelalte două materiale folosite la construcţie, perfect armonizate, au fost calcarul şi sticla.

Această clădire sculpturală, cu o suprafaţă totală de 24.000 mp – din care 9.000 dedicaţi spaţiului expoziţional – a devenit repede simbolul oraşului Bilbao.

3. Ribbon Chapel – provincia Hiroshima (Japonia)

Oricât ar părea de incredibil, această construcţie unică este exact ceea ce spune numele ei: o capelă în formă de panglică. Hiroshi Nakamura – un arhitect relativ tânăr (n. 1974), dar multipremiat în Japonia – a visat să realizeze un loc profund metaforic pentru unirea destinelor a doi oameni.

Planul lui ieşit din comun a fost să îmbine două rânduri de trepte construite în spirală, astfel încât mirele şi mireasa să urmeze drumuri diferite până ajung în locul în care li se oficiază căsătoria – exact ca în viaţă. Cele două scări se sprijină reciproc, ceea ce le îmbogăţeşte sensul simbolic, dar le conferă şi rol de rezistenţă structural, ele formând şi „zidurile”, şi plafonul construcţiei, acolo unde „panglica se leagă”, în capătul drumului separat al celor doi miri.

Arhitectul însuşi s-a căsătorit în această capelă, care face parte dintr-un complex mai larg, hotelier şi de agrement.

4. Centrul de presă şi televiziune Shizuoka – Tokyo

Tot în Japonia se află această clădire imaginată de arhitectul Kenzō Tange (1913-2005).

Inspirat în tinereţe de lucrările lui Le Corbusier, Tange s-a implicat puternic în reconstrucţia Japoniei după Al Doilea Război Mondial, devenind cunoscut pe plan internaţional mai ales pentru realizarea Parcului Memorial de Pace de la Hiroshima. A continuat să muncească până la moartea survenită la o vârstă înaintată (92 de ani), îmbinând tradiţia japoneză cu modernismul, în proiecte de pe toate continentele, şi ajutând la reconstruirea altor oraşe răvăşite de războaie, precum Skopje din Macedonia de Nord.

Însă proiectul lui de suflet a fost Mişcarea Metabolistă, care s-a născut în anii 1950 în Japonia şi a reprezentat o încercare de mimetism arhitectural după natură. Turnul Shizuoka este prima realizare a lui Tange care se doreşte a reproduce metabolismul organismelor vii într-o construcţie umană.

A fost construit în 1967, sub forma unui cilindru cu diametrul de 7,7 m de care sunt prinse, asimetric, 13 birouri individuale. Intenţia a fost ca, în timp, numărul acelor birouri să devină mai mare, să se tot adauge pe „tulpină” la fel ca frunzele unei plante. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar clădirea a rămas şi în zilele noastre un exemplu important de relaţie dintre formă şi funcţie în spaţiul construit.

5. LEGO^® House – Billund (Danemarca)

„Brick House” este experienţa ce nu trebuie ratată cu niciun chip de către iubitorii jocurilor de construcţie LEGO în trecere prin locul în care acesta a luat naştere.

Aflată lângă parcul de distracţii Legoland şi sediul central al celei mai mari firme producătoare de jucării din lume (cca 10 miliarde de Euro venituri în 2024 şi 2 miliarde profit), construcţia se întinde pe o suprafaţă de 12.000 mp şi conţine 25 milioane de piese LEGO.

Înăuntru sunt asigurate experienţe de creativitate, relaxare şi învăţare pentru toate vârstele, împărţite pe zone în culori diferite: galben pentru dezvoltarea abilităţilor emoţionale, albastru pentru rezolvarea raţională de probleme, verde pentru calităţile de socializare şi roşu pentru creşterea creativităţii. Scopul declarat al realizării acestei „case” este acelaşi cu misiunea generală asumată de grup, şi anume să inspire şi să-i formeze pe constructorii viitorului.

Proiectul aparţine arhitecţilor de la Bjarke Ingels Group, firmă internaţională pornită din Copenhaga la începutul secolului, care au gândit clădirea ca o construcţie formată din 21 de piese LEGO uriaşe, care se sprijină una pe alta.

6. Metropol Parasol – Sevilla (Spania)

Cunoscută mai degrabă după poreclele de genul „Ciupercile de la Encarnación”, această structură de lemn a fost construită de către arhitectul german Jürgen Mayer, câştigătorul unui concurs organizat de primăria din Sevilla.

Structura se întinde deasupra pieţei Encarnación şi a străzii Imagen, pe o suprafaţă de 150 m lungime şi 75 m lăţime. Şase piloni o susţin la înălţimea de 28 m. Şantierul s-a lungit pe o durată de aproape 6 ani (2006-2011) şi a ajuns să coste triplu faţă de estimările iniţiale (aprox. 100 milioane de Euro), pentru că a întâmpinat multe dificultăţi tehnice şi financiare, iscând polemici aprinse în societate.

Sunt șase umbrele asemănătoare cu pălăriile ciupercilor, legate între ele, care adăpostesc cinci niveluri. La subsol se află un muzeu arheologic, în care sunt expuse vestigiile istorice descoperite pe chiar locul proiectului. La nivelul străzii se află o piaţă şi alte magazine şi restaurante. Sub acoperişul pieţei se găseşte o sală pentru spectacole şi expoziţii, numită Plaza Mayor.

La 22 de metri înălţime, în cele două „ciuperci” din mijloc, se găseşte un alt restaurant, iar pe deasupra „pălăriilor” se află o alee de promenadă publică, lungă de 250 m cu vedere asupra oraşului de la 28,5 m înălţime.

Una dintre problemele tehnice întâmpinate la realizarea proiectului a fost greutatea mare a structurii (1.300 tone). S-a rezolvat printr-un sistem inovator de asamblare a celor 3.400 de bucăţi de lemn din care este compusă, cu ajutorul unor tije din oţel lipite cu răşină epoxidică ce au trebuit montate în 35.000 de găuri realizate manual.

7. Staţia de metrou KAFD – Riad (Arabia Saudită)

Fnalizat în decembrie 2024, în cartierul numit King Abdullah Financial District, proiectul renumitei firme londoneze Zaha Hadid Architects a fost realizat în mai mult de 10 ani şi a primit certificare de aur LEED (Leadership in Energy and Environmental Design) – cel mai utilizat sistem de rating pentru clădiri „verzi” din lume.

Suprafaţa totală a construcţiei este de 45.000 mp, pe 7 niveluri: 5 la suprafaţă şi două subterane (parcări). Deserveşte 3 linii de metrou şi conţine şase platforme. Ca fapt divers, reţeaua de metro din Riad deţine recordul pentru cel mai lung sistem de tranzit complet automatizat, fără conductor uman.

Inspiraţia pentru aspectul exterior al construcţiei s-a datorat unor elemente arhitectonice tradiţionale arabe – mashrabiya, un fel de panouri cu rol de protecţie împotriva căldurii excesive şi a privirilor nepoftite, precum şi modelelor generate de vânturile deşerturilor în dunele de nisip.

8. Shanghai World Financial Center (China)

Cu o înălţime de 492 metri, acest zgârie-nori impresionant a fost inaugurat în 2008 şi era pe atunci cea mai înaltă clădire din ţară şi a doua din lume. Acum a fost întrecută, în China, de turnul Shanghai, care are 632 metri înălţime. Şi construcţia acestei clădiri a întâmpinat numeroase dificultăţi, în special de natură financiară, şi s-a întins pe mai mult de un deceniu.

Proiectul a aparţinut firmei new-yorkeze Kohn Pedersen Fox Associates (KPF). Cu o suprafaţă totală construită de peste 381.000 mp, clădirea cuprinde spaţii pentru birouri, magazine şi un hotel de 6 stele. În vârf se află o deschidere cu o formă originală, trapezoidală, asemănătoare cu un deschizător de capace de sticle.

Planul iniţial prevedea o deschidere cu acelaşi rol funcţional de reducere a presiunii vântului, dar de formă circulară, cu trimitere la simbolurile Lunii şi cerului din mitologia chineză. În urma unor proteste locale, însă, care asociau cercul cu soarele de pe steagul Japoniei, s-a hotărât transformarea cercului în trapez – formă nu doar mai puţin controversată, dar şi mai uşor de implementat, şi mai ieftină.

În plus, deschiderea aceasta unică i-a adus şi mai multă celebritate clădirii, magazinele de suveniruri vânzând acum deschizătoare de sticle cu mânerul de forma ei.

9. King Power Mahanakhon – Bangkok (Thailanda)

Este cumva pleonastic să povesteşti despre clădirea MahaNakhon din Bangkok, deoarece numele acestui impresionant zgârie-nori înseamnă „marea metropolă” şi face parte din numele complet al oraşului Bangkok: Krung Thep Maha Nakhon.

Cu o înălţime de 314 m, construcţia a durat 5 ani şi a costat peste 600 milioane de dolari. Principalul element de originalitate îl constituie aspectul de imagine „pixelizată”, ce pare nefinalizată, în curs de încărcare. Ideea pixelilor 3D i-a aparţinut arhitectului german Ole Scheeren.

La interior se află, printre altele, un hotel şi magazine de lux, restaurantele cele mai fine din Thailanda şi locuinţe private al căror preţ de vânzare sau închiriere ajunge la niveluri uluitoare. Însă atracţia turistică principală constă în platforma de sticlă de pe acoperiş, aflată la 314 metri altitudine, care oferă o vedere panoramică la 360 de grade asupra oraşului.

10. Turnurile-Cactus din Copenhaga (Danemarca)

Proiectanţii acestor două blocuri înalte de 80 metri fiecare par să se fi amuzat de minune la conceperea lor. În jurul unui nucleu central hexagonal se desfac în toate părţile cele aproape 500 de balcoane ascuţite ale clădirilor, precum ţepii unui cactus uriaş. Şi camerele interioare, destinate locuinţelor pentru tineret, au forme non-rectangulare şi unghiuri ascuţite, ceea ce cu siguranţă ar ridica mari probleme de mobilare şi echipare dacă nu s-ar oferi deja cu principalele dotări necesare.

Iar ciudăţeniile nu se opresc aici, clădirile oferind, de exemplu, vederi spectaculoase asupra oraşului şi a Mării Baltice de la geamurile generoase montate în faţa… duşurilor.

Totuşi, ingeniozitatea celor de la Bjarke Ingels Group (aceeaşi firmă de arhitectură care a realizat şi LEGO® House de mai sus), nu a rămas nerăsplătită: clădirea a primit după inaugurare, în 2024, distincţia pentru Cea mai bună clădire înaltă din Europa, din partea unui juriu internaţional.

Spaţiile de locuit, cu suprafeţe cuprinse între 33 şi 53 mp, sunt multifuncţionale: dormitorul se poate transforma în sufragerie, iar biroul de lucru devine masă pentru mâncat. Spaţiile comune sunt gândite drept catalizatoare de relaţii sociale, tinerii locatari putând împărţi o sală de fitness, spălătorii şi bucătării, la interior, precum şi un parc cu facilităţi de grătar între cele două blocuri-surori. Este, se poate spune, o încercare de luptă împotriva alienării din ce în ce mai evidente a tinerilor de azi.