„Urmează stația Colosseum”: la Roma, metroul oprește într-un muzeu arheologic

După 20 de ani de așteptare, din care 11 de lucrări de construcție complicate, la Roma a devenit operațională stația Colosseum / Fori Imperiali – stație de metrou unde arheologia este integrată în arhitectură. Elemente antice din zona Colosseum sunt lăsate la vedere, iar coridoarele sunt și galerii de muzeu, unde artefacte de mii de ani vechime pot fi admirate de călători.

Deschiderea stației Colosseo / Fori Imperiali în decembrie 2025, ca parte a proiectului de extinere a magistralei C, era așteptată de mulți ani. Încărcătura arheologică a zonei și faptul că lucrările de construcție au fost condiționate de punerea în siguranță a sitului istoric a îngreunat evoluția lansării acestei stații unice, dezvoltată de concernul de construcții Webuild împreună cu Vianini Lavori.

Stația Colosseo/Fori Imperiali este situată de-a lungul străzii omonime – Via dei Fori Imperiali, între Muro del Muzon pe partea de nord și Templul lui Venus și Roma pe partea de sud, având două intrări separate, dotate cu o scară fixă ​​și două scări rulante. La exterior, arhitecții și constructorii au urmărit să reproducă starea de dinainte de construcție, păstrând contextul urban și monumental al zonei arheologice în care este situată structura.

Potrivit societății care administrează metroul din Roma – Metro C S.C.p.A., stația a fost excavată în întregime de sus în jos, între pereți diafragmă cu o grosime de 120 cm și cu o lungime de 48 m.

În subteran, stația are o configurație neregulată, cu o lungime maximă de 150 m și o lățime maximă de 34 m, adâncimea ajungând la aproape 50 m. Este dezvoltată pe patru niveluri subterane: un atrium cu acces direct la stația Colosseo de pe Linia B, un nivel pentru camere tehnice, un nivel de corespondență și nivelul peronului; pe lângă acestea, se adaugă placa de acoperiș și placa de fundație.

Arheologii și arhitecții au lucrat împreună

Investigațiile arheologice premergătoare lucrărilor la stația Fori Imperiali au avut loc în repetate rânduri începând cu anul 2014, în legătură cu diferite faze de construcție ale proiectului. Unele zone au fost afectate de lucrări, printre vestigiile arheologice care au supraviețuit săpăturilor fiind porțiuni din puțurile anitce pentru captarea apelor subterane, care ajung adânc în depozitele luto-nisipoase datând din Pleistocen.

Straturile de umplutură ale acestor fântâni au scos la iveală materiale care acoperă o perioadă cronologică destul de largă, de la secolul al VII-lea î.Hr. până în secolele al II-lea/I î.Hr. Potrivit arheologilor, unele materiale intacte găsite în fântâni sunt legate de activități rituale asociate cu sacralitatea apei și ofrande aduse în timpul închiderii acestora. Dintre cele 25 de fântâni investigate, 16 erau căptușite cu lespezi de tuf care au fost demontate și conservate, jucând un rol central în configurația arheologică a stației.

Construcția stației Fori Imperiali a implicat lucrări de interconectare între Linia C și Linia B, printr-un coridor de legătură și o structură de suprapunere. Evident, și această parte a proiectului a fost precedată de o intervenție a arheologilor, care au scos la iveală o panoramă arheologică complexă, indicând o activitate de construcție intensă începând din perioada republicană târzie și până la construirea Amfiteatrului Flavian.

Clădirile care au ieșit la iveală, într-o zonă anterior puțin cunoscută la nord de Colosseum, par a fi complexe rezidențiale, organizate pe niveluri descendente care urmează panta naturală, ridicate în perioade diferite și urmând tehnici diferite de construcție.

Un concept arhitectural bazat pe trecut și orientat spre viitor

Conceptul arhitectural al stației nu avea cum să ignore moșternirea istorică a zonei, arhitecții Alfonsina Russo și Elisa Cella apelând la Filippo Lambertucci și Andrea Grimaldi pentru a integra arheologia în arhitectură. Drept urmare, s-a mers pe ideea unei „arheo-stații”, unde spațiul funcțional să fie totodată spațiu de expoziție, invitând călătorii și la o călătorie în trecut.

Tema fântânilor a servit drept fundament pentru o narațiune spațială care începe cu aceste fântâni și se extinde istoric, pentru a cuprinde întreaga zonă înconjurătoare. Potrivit societății de metrou din Roma, „imaginea unei fântâni care sapă în adâncurile pământului în căutarea unei resurse prețioase, apa, este o metaforă minunată pentru disciplina arheologică ce excavează în căutarea unor urme semnificative ale trecutului nostru, fragmente de istorie care aruncă lumină asupra unor epoci îngropate, uneori șterse de trecerea evenimentelor”.

Din această perspectivă, stația de metrou subteran apare ca o fântână mare care scoate la lumină fragmentele și poveștile unui trecut îndepărtat. În contexte precum Roma antică, aceste arhitecturi ar putea sau poate ar trebui să evoce spațial această idee de istorie sedimentată, de aderență și apartenență la specificul fiecărui loc în parte.

Un muzeu funcțional, care face legătura între magistrale

Structura stației servește și ca un nod de legătură cu stația existentă Colosseo de pe Linia B. Pentru conexiunea subterană dintre Linia C și Linia B, a fost construit un pod subteran. Printr-un tunel de legătură, pasagerii Liniei C pot accesa peronul stației Colosseo de pe Linia B, atât în ​​direcția Termini, cât și în direcția Laurentina.

Linia C de metrou din Roma este un proiect de durată, care implică darea în folosință a 31 de stații (din care 24 operaționale deja), pe un tronson de 29 de kilometri lungime, care leagă suburbiile din sudul Romei de zona vestică a orașului.

Tehnologie de ultimă generație a fost utilizată în timpul construcției, având în vedere complexitatea lucrărilor în zonele cu situri arheolorige, precum Colosseum. Se estimează că, până în 2035, costurile pentru proiectul magistralei C vor ajunge la circa șapte miliarde de euro.

Totodată, Linia C este prima linie fără șofer din capitala Italiei. Această tehnologie este un sistem inovator, deja utilizat pentru metrourile din Hong Kong, Lille, Paris și, în special, Copenhaga. În Italia, sistemul fără șofer este utilizat de metroul din Brescia și de noua Linia Lilla a metroului din Milano.

Pe baza ideii de fântână și a contrastului său dualist evident între condițiile materiale, proiectul devine o premieră, în singura variantă posibilă într-un loc precum Colosseumul din Roma. Între solid și vid, între întuneric și strălucire, opacitate și strălucire, identitatea gării și scena sa spațială și narativă au fost imaginate și construite, ca mărturie a istoriei, dar și a evoluției arhitecturii și formelor moderne de construcție.